recolta vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~tez, (înv) 3 recoltă / E: fr récolter] 1 A culege recolta (1). 2 (Fig) A se bucura de rezultatele obținute. 3 (Med) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. 4 (Pex) A recolta probe de pe teren pentru analize.

RECOLTA, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strînge, a aduna, a culege recolta. Gospodăriile colective au recoltat cereale multe în acest an. ◊ Fig. A descărcat traista sa cu zicale, anecdote și întîmplări recoltate din cotloanele celor cinci continente. C. PETRESCU, A. 479. 2. (Med.) A lua sînge, spută, urină etc. de la oameni sau animale pentru a le supune unor examene de laborator.

RECOLTA vb. I. tr. 1. A strînge, a culege recolta. ♦ (Fig.) A culege. 2. A lua sînge, spută etc. pentru a le analiza în laborator. [< fr. récolter].

RECOLTA vb. tr. 1. a strânge, a aduna recolta. ◊ (fig.) a culege. 2. a lua sânge, spută, urină etc. pentru a le analiza în laborator. 3. a preleva probe pentru analiză. (< fr. récolter)

A RECOLTA ~ez tranz. 1) (cereale, legume, fructe etc.) A strânge de pe terenurile cultivate. 2) (spută, suc gastric, urină etc.) A lua în cantități mici (pentru a face analize de laborator). /<fr. récolter

recoltà v. a face recoltă.

*recoltéz v. tr. (fr. récolter, d. récolte, recoltă). Culeg, secer, îmĭ rămîne, mă aleg cu: am recoltat mult grîŭ anu acesta. Fig. Mă aleg cu: a recolta ură.

recolta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recoltez, 3 recoltează; conj. prez. 1 sg. să recoltez, 3 să recolteze

recolta (a ~) vb., ind. prez. 3 recoltează

recolta vb., ind. prez. 1 sg. recoltez, 3 sg. și pl. recoltează

RECOLTA vb. a aduna, a culege, a strânge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, de pe câmp.)

RECOLTA vb. a aduna, a culege, a strînge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, bucatele de pe cîmp.)