4 definiții pentru recules
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
recules, ~easă a [At: VINEA, L. I, 54 / Pl: ~eși, ~e / E: reculege] 1 Meditativ. 2 Care denotă reculegere (4).
*reculég, -lés, a -lége (mă) v. refl. (re- și culeg, după fr. recucillir). Îmĭ adun forțele cugetăriĭ, îmĭ vin în fire după o nenorocire saŭ o emoțiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECULES adj. v. dezmeticit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECULES adj. dezmeticit, trezit, (rar) dezamețit. (Un om ~ din uluială.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: recules
recules adjectiv
| adjectiv (A48) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)