REGĂSI, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

regăsi [At: EMINESCU, O. IV, 71 / Pzi: ~sesc / E: re¹- + găsi după fr retrouver] 1 vt A găsi din nou pe cineva sau ceva Si: a reafla, a redescoperi (5). 2 vr A se afla (din nou) în același loc sau în aceeași situație. 3-4 vtr A (se) recunoaște (4-5). 5 vr (Fig) A-și recăpăta echilibrul sufletesc (după o frământare, un zbucium etc.) Si: a se reculege (2), a-și reveni (4), (rar) a se remite (4).

REGĂSI, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ♦ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla, a se găsi din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc (după o frământare, un zbucium). – Re¹ + găsi (după fr. retrouver).

REGĂSI, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou (pe cineva sau ceva). Nil încercă să regăsească poteca bisericii din munte. GALACTION, O. I 256. Uzina, a regăsit-o mai plină de viață. SAHIA, N. 35. Căci de-ai muri, ce-aș face eu în lume? N-aș regăsi în veci chipu-ți ușor. EMINESCU, O. IV 71. ♦ Refl. A se afla, a se găsi din nou undeva. Ne regăsim pe aceleași poziții... Regățeni și ardeleni. C. PETRESCU, Î. II 214. ♦ Refl. A se reculege, a-și recăpăta starea sufletească obișnuită, echilibrul sufletesc (după o frămîntare, un zbucium etc.). Tu așază-te deoparte, Regăsindu-te pe tine, Cînd cu zgomote deșarte, Vreme trece, vreme vine. EMINESCU, O. I 194.

REGĂSI vb. IV. tr. A găsi din nou (pe cineva sau ceva). ♦ refl. A se afla din nou undeva. ♦ A se reculege. [P.i. -sesc. / < re- + găsi, după fr. retrouver].

A REGĂSI ~esc tranz. A găsi din nou. ~ un lucru pierdut. /re- + a găsi

A SE REGĂSI mă ~esc intranz. fig. A-și veni în fire; a-și recăpăta echilibrul sufletesc; a se reculege. /re- + a se găsi

regăsì v. 1. a găsi din nou; 2. a găsi ceeace se pierduse; 3. a afla iar pe cineva: unde te voiu regăsi? 4. a se afla în aceeaș stare ca și înainte.

*regăsésc v. tr. (re- și găsesc, după fr. retrouver). Găsesc ĭar. V. refl. Mă aflu în aceĭațĭ fericire ca în ainte: de atuncĭ nu m’am maĭ regăsit!

regăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsesc, 3 sg. regăsește, imperf. 1 regăseam; conj. prez. 1 sg. să regăsesc, 3 să regăsească

regăsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsesc, imperf. 3 sg. regăsea; conj. prez. 3 să regăsească

regăsi vb. găsi

REGĂSI vb. 1. a reafla, a redescoperi. (A ~ un lucru pierdut.) 2. v. revedea. 3. a se recunoaște. (Se ~ în fiul lui.) 4. v. reveni.

REGĂSI vb. 1. a reafla, a redescoperi. (A ~ un lucru pierdut.) 2. a (se) reîntîlni, a (se) revedea. (S-au ~ după o vreme.) 3. a se recunoaște. (Se ~ în fiul lui.) 4. a se dezmetici, a se reculege, a-și reveni, a se trezi, (înv.) a se dezmeți, a se recuceri, a se remite, (fig. rar) a se dezbăta. (S-a ~ repede și a acționat normal.)