repetat, ~ă a [At: BOLINTINEANU, O. 454 / V: ~tit / Pl: ~ați, ~e / E: repeta] 1 Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori) Si: recapitulat (2), reprodus (7), (înv) repetuit (1). 2 Care se repetă frecvent, des Si: (înv) repetuit (2). 3 (Îlav) În ~e rânduri sau de ~ețite ori De multe ori Si: adesea (1).

REPETAT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. Și-n ceruri călătorul soare Rîdea cu hohot repetat. COȘBUC, P. I 124. Îi făcea viața amară prin repetatele cereri de a se însura cu dînsa. BOLINTINEANU, O. 454. – Variantă: repețit, -ă (C. PETRESCU, A. R. 46, EMINESCU, O. I 25) adj.

repetit, ~ă a vz repetat

repețit, ~ă a vz repetat

REPEȚIT, -Ă adj. v. repetat.

repet, -tat prt.

REPETAT adj. 1. v. bis. (Strada Gloriei, nr. 2 ~.) 2. (livr.) reiterat. (O absență ~.) 3. v. des. 4. (înv.) poftorit. (Năvăliri ~.) 5. v. reeditat.

REPETAT adj. 1. bis. (Strada Gloriei nr. 2 ~.) 2. (livr.) reiterat. (O absență ~.) 3. des, frecvent. (Vizite ~.) 4. (înv.) poftorit. (Năvăliri ~.) 5. reeditat. (O performanță ~.) 6. răsfrînt. (Sunete ~.)

REPETAT, -Ă adj. (< repeta < fr. répéter, cf. lat. repetare): în sintagma cuvânt repetat (v.).