REPREZENTARE, reprezentări, s. f. Acțiunea de a reprezenta și rezultatul ei. 1. Înfățișare, redare, reproducere a unui lucru (prin mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografică = înscriere pe un plan, pe o hartă etc. a detaliilor de pe teren cu ajutorul semnelor topografice. 2. Imagine senzorială a obiectelor și fenomenelor realității, evocată mintal, în absența acestora, pe baza percepțiilor anterioare. 3. Interpretare pe scenă a unei lucrări dramatice; reprezentație. 4. (În sintagma) Cheltuieli de reprezentare = sume prevăzute într-un buget cu scopul de a acoperi cheltuielile rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. – V. reprezenta. modificată

reprezentare sf [At: CR (1848), 21²/26 / V: (înv) ~esin~ / S și: ~ese~ / Pl: ~tări / E: reprezenta] 1 Înfățișare a ceva în chip artistic prin linii, culori, cuvinte, sunete Si: oglindire, reprezentație (2), (îvr) obrăzuire. 2 (Îs) ~ topografică Înscriere pe un plan, pe o hartă etc. a detaliilor de pe teren cu ajutoml semnelor topografice. 3 Reprezentație (1). 4 Acționare în numele unei persoane, al unei colectivități Si: (înv) reprezentație (3) reprezentăluire. 5 (Îs) Cheltuieli de ~ Sume prevăzute în bugetul unui stat, al unei instituții sau al unei întreprinderi cu scopul de a acoperi cheltuielile rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. 6 (Psh) Readucere în conștiința omului a obiectelor și a fenomenelor care au acționat anterior asupra simțurilor sale Si: reproducere (4), (înv) reprezentație 7 (Psh) Capacitate de a readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior Si: reproducere (5), (înv) reprezentație (5).

REPREZENTARE, reprezentări, s. f. Acțiunea de a reprezenta și rezultatul ei. 1. Înfățișare, redare, reproducere a unui lucru (prin mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografică = înscriere pe un plan, pe o hartă etc. a detaliilor de pe teren cu ajutorul semnelor topografice. 2. Imagine senzorială a obiectelor și fenomenelor realității, evocată mintal, în absența acestora, pe baza percepțiilor anterioare. 3. Interpretare pe scenă a unei lucrări dramatice; reprezentație (1). 4. (În sintagma) Cheltuieli de reprezentare = sume prevăzute într-un buget cu scopul de a acoperi cheltuielile rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. – V. reprezenta.

REPREZENTARE, reprezentări, s. f. Acțiunea de a reprezenta și rezultatul ei. 1. Înfățișare, redare, reproducere a unui lucru (prin mijloace plastice). Reprezentări plastice ale scenelor de vînătoare. ODOBESCU, S. III 50. ◊ Reprezentare topografică = înscrierea pe un plan, o hartă etc. a detaliilor planimetrice și de nivelment cu ajutorul semnelor topografice. 2. Prezentare pe scenă a unei lucrări dramatice. Interzic oricărui teatru reprezentarea pieselor fără autorizația mea în scris. CARAGIALE, O. VII 434. 3. (În expr.) Cheltuieli de reprezentare = sume prevăzute în bugetul unui stat, al unei instituții sau al unei întreprinderi cu scopul de a acoperi cheltuielile rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. 4. (Psih.) Reflectare în conștiința omului a obiectelor și fenomenelor care au acționat anterior asupra simțurilor sale; capacitatea de a readuce în conștiință imaginile obiectelor sau fenomenelor percepute anterior. Aș fi avut reprezentarea fizică a părăsirii. CAMIL PETRESCU, U. N. 179.

REPREZENTARE s.f. 1. Acțiunea de a reprezenta și rezultatul ei. ♦ Reproducere, înfățișare a unui lucru (cu mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografică = înscrierea pe un plan, pe o hartă a detaliilor de planimetrie și de nivelment; cheltuieli de reprezentare = sume prevăzute într-un buget pentru acoperirea cheltuielilor rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. 2. Prezentare pe scenă a unei piese de teatru; reprezentație. 3. Reproducere în conștiința omului a obiectelor și a fenomenelor care au acționat anterior asupra simțurilor sale; imagine senzorială concretă a fenomenelor lumii exterioare. [< reprezenta, cf. fr. représentation].

REPREZENTARE s. f. 1. acțiunea de a reprezenta. 2. înfățișare, redare (cu mijloace plastice), reproducere. ♦ cheltuieli de ~ = sume prevăzute într-un buget pentru acoperirea cheltuielilor rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. 3. reprezentație. 4. imagine senzorială a obiectelor sau fenomenelor lumii exterioare, evocată în conștiință în absența acestora; proces psihic care realizează această evocare. (< reprezenta)

REPREZENTARE ~ări f. 1) v. A REPREZENTA. ◊ Drept de ~ drept de a fi ales în unele organe reprezentative. 2) psih. Imagine senzorială a realității, evocată mintal. 3) v. REPREZENTAȚIE. /v. a reprezenta

reprezentațiune sf vz reprezentație

reprezintare sf vz reprezentare

*reprezentațiúne f. (lat. repraesentatio-, -ónis). Acțiunea de a reprezenta: reprezentațiunea uneĭ pĭese teatrale. Fig. Lucru ridicul: cearta celor doĭ bețivĭ a fost curată reprezentațiune. Traĭ plin de demnitate pe care trebuĭe să-l ducă un om distins: cheltuĭelile de reprezentațiune ale unuĭ ambasador. Observațiune, mustrare, arătare de nemulțumire: a face cuĭva reprezentațiunĭ. Jur. Venirea la moștenire în locu unuĭ ascandent mort. Reprezentațiunea națională, parlamentu ales de națiune. A da reprezentațiune, a juca ceva la teatru saŭ la circ, (fig.) a te da în spectacul: aceștĭ bețivĭ, bătîndu-se, aŭ dat o reprezentațiune. – Ob. -áre, ĭar cînd e vorba de teatru, circ orĭ cinematograf, -áție: azĭ nu e reprezentație.

reprezentare (desp. re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentării; pl. reprezentări

reprezentare (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentării; pl. reprezentări

reprezentare s. f. (sil. -pre-) prezentare

REPREZENTARE s. 1. v. imagine. 2. arătare, înfățișare, redare. (~ unui grup de copii, într-un tablou.) 3. v. personificare. 4. v. reflectare. 5. v. simbol.

REPREZENTARE s. 1. imagine, înfățișare, viziune, (înv.) vedenie, (fig.) icoană, oglindă. (~ obiectelor; ~ unor vremuri apuse.) 2. arătare, înfățișare, redare. (~ unui grup de muncitori, într-un tablou.) 3. incarnare, întruchipare, întrupare, personificare, simbolizare, (înv.) personificație. (~ răului.) 4. înfățișare, oglindire, reflectare. (~ realității în artă.) 5. simbol, (înv.) chip. (Albul e ~ nevinovăției.)

REPREZENTÁRE (< reprezenta) s. f. 1. Acțiunea de a reprezenta. 2. Înfățișare. redare, reproducere. 3. Interpretare pe scenă a unei lucrări dramatice; reprezentație. 4. (PSIH.) Imagine senzorială (vizuală, auditivă etc.) a unor obiecte sau fenomene din realitate, evocată mintal în absența acestora; proces psihic care realizează această evocare. R. intervine în procesul memoriei, când se reproduce imaginea unor obiecte percepute anterior, sau în procesul imaginației, când se creează, pe baza elementelor date de experiența anterioară, imaginea unor obiecte necunoscute sau inexistente. R. constituie o formă de reflectare senzorială, aparținând primei trepte a cunoașterii, la gândirea abstractă. În psihologia cognitivă, reprezentările sunt cunoștințe comune, aparținând nespecialiștilor, asupra unei probleme. 5. (MAT.) Transcriere simbolică a unei proprietăți matematice, figurare geometrică a unei funcții etc. ◊ R. parametrică = exprimarea coordonatelor carteziene ale unui punct curent al unei curbe (suprafețe) ca funcție de un parametru (doi parametri independenți). ◊ R. proporțională = schemă care caută să asigure că fiecare facțiune (partid) este reprezentată în adunarea aleasă (comisie) proporțional cu mărimea sa pentru a-și impune politica.