15 definiții pentru repudia
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REPUDIA, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.
REPUDIA, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Iris
- acțiuni
repudia vt [At: ASACHI, S.L. II, 88 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr répudier] 1 A nu (mai) recunoaște pe cineva sau ceva Si: a îndepărta, a renega (1), a respinge. 2 A se lepăda de cineva sau de ceva Si: a renega (2), a tăgădui, a abjura. 3 (Jur) A renunța la o moștenire sau la un legat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REPUDIA, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge pe cineva sau ceva, a îndepărta de la sine, a nu mai recunoaște; a renega. A-și repudia propriile afirmații.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPUDIA vb. I. tr. 1. A respinge, a arunca, a alunga, a desconsidera (ceva sau pe cineva); a renega. 2. (Jur.) A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. répudier, lat. repudiere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPUDIA vb. tr. 1. a respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a desconsidera, a renega. ◊ a denunța în mod unilateral o obligație sau un contract internațional. 2. (jur.) a renunța la o moștenire, la un legat. (< fr. répudier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A REPUDIA ~ez tranz. 1) (persoane sau lucruri) A îndepărta de la sine (din dispreț); a respinge. 2) (păreri, concepții, vederi etc.) A nu (mai) recunoaște ca valabil. /<fr. répudier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
repudià v. 1. a se despărți de soția sa după formele legale; 2. fig. a părăsi: acest popor repudiase anticele sale virtuți; 3. Jur. a renunța: a repudia o succesiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*repudiéz v. tr. (lat. repudiare). Mă despart de soție pin formele legiĭ: Filip Aŭgust a repudiat-o pe soția sa Ingelburge. Fig. Părăsesc, mă las de: a repudia credința strămoșească. Jur. Renunț de voĭe: a repudia o moștenire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
repudia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. repudiez (desp. -di-ez), 3 repudiază, 1 pl. repudiem; conj. prez. 1 sg. să repudiez, 3 să repudieze; ger. repudiind (desp. -di-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
repudia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiază, 1 pl. repudiem (-di-em); conj. prez. 3 să repudieze; ger. repudiind (-di-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
repudia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. repudiez, 3 sg. și pl. repudiază, 1 pl. repudiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. repudieze; ger. repudiind (sil. -di-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
repudia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. repudiază, 1 pl. repudiem, ger. repudiind)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
repudiez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REPUDIA vb. a renega, a respinge. (A-și ~ soția.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REPUDIA vb. a renega, a respinge. (A-și ~ soția.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -di-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
repudia, repudiezverb
- 1. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A-și repudia propriile afirmații. DLRLC
- 1.1. A renunța la o moștenire sau la un legat. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.2. A denunța în mod unilateral o obligație sau un contract internațional. MDN '00
-
etimologie:
- répudier DEX '09 DEX '98 DN