REZIDENȚĂ, rezidențe, s. f. 1. Reședință, sediu, domiciliu. 2. Dreptul și starea persoanei care se stabilește într-o țară străină ca rezident (2). – Din it. residenza, fr. résidence, germ. Residenz.

rezidență sf [At: CANTEMIR, HR. 285 / V: ~ție, (îvr) ~din~, residi~, resi~, ~zedenție, ~zădenție, resid~ / Pl: ~țe / E: lat residentia, fr résidence cf rs резиденция] 1-2 Reședință (1-2). 3 (Îla) De ~ De reședință.

REZIDENȚĂ, rezidențe, s. f. Reședință, sediu, domiciliu. – Din it. residenza, fr. résidence, germ. Residenz.

REZIDENȚĂ, rezidențe, s. f. (Învechit) Reședință. Toți aderenții șezători în orice parte de loc... vor trimite voturile lor la rezidența comitetului. La GHICA, A. 798. Acest tîrg a fost odată rezidența domnească. NEGRUZZI, S. I 191.

REZIDENȚĂ s.f. (Jur.) 1. Reședință. 2. Dreptul și starea unei persoane care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident. [Cf. engl. residence, fr. résidence, germ. Residenz, lat. residentia].

REZIDENȚĂ s. f. 1. reședință. 2. drept și stare a cuiva care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident (I, 2). (< fr. résidence, germ. Rezidenz)

REZIDENȚĂ ~e f. 1) Sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; reședință. 2) Clădire sau localitate în care se află acest sediu; reședință. /<fr. résidence, germ. Residenz, lat. residentia

rezidență f. 1. locuință obișnuită; 2. centru unde rezidă capul Statului.

*rezidénță f., pl. e (lat. residentia, fr. résidence. V. prezidență). Sediŭ, locuință obișnuită: Bucureștiĭ sînt rezidența puterilor publice în România. Oraș principal, capitală, centru în care rezidă un suveran, un senior. – Fals reședință, că nu există verbu a reședea cum există a ședea față de ședință.

residență sf vz rezidență

residenție sf vz rezidență

residință sf vz rezidență

rezădenție sf vz rezidență

rezedenție sf vz rezidență

rezidenție sf vz rezidență

rezidință sf vz rezidență

rezidență s. f., g.-d. art. rezidenței; pl. rezidențe

rezidență s. f., g.-d. art. rezidenței; pl. rezidențe

rezidență s. f., g.-d. art. rezidenței; pl. rezidențe

REZIDENȚĂ s. v. reședință, sediu.

rezidență s. v. REȘEDINȚĂ. SEDIU.