opțiuni
  • info

13 definiții pentru reîncepe

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎNCEPE, reîncep, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

reîncepe vt [At: CR (1834) / V: ren~ / Pzi: reîncep / E: re1- + începe] 1 A începe din nou. 2 A lua de la capăt.

REÎNCEPE, reîncep, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Re1- + începe.

REÎNCEPE, reîncep, vb. III. Tranz. A începe din nou, a relua. Coborî capul și reîncepu să citească. DUMITRIU, N. 40. Funcționarii... reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433. A invitat pe agenții și plenipotenții puterilor străine din București ca să reînceapă relațiunile lor diplomatice cu guvernul cel nou. GHICA, A. 129. ◊ Intranz. În sine împăcată reîncep-eterna pace. EMINESCU, O. I 112. Dupe repaos, colinda prin pustii reîncepe cu aceeași plăcere. ODOBESCU, S. III 17.

A REÎNCEPE reîncep 1. tranz. A începe din nou. ~ lucrul. 2. intranz. (despre activități) A începe din nou. Cursurile reîncep. /re- + a începe

reîncepe v. a începe din nou.

rencepe v vz reîncepe

*reîncép, -cepút, a -cépe v. tr. (re- și încep). Încep ĭar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reîncepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncep, 3 sg. reîncepe, imperf. 1 reîncepeam; conj. prez. 1 sg. să reîncep, 3 sg. să reînceapă; ger. reîncepând; part. reînceput

reîncepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncep, imperf. 3 sg. reîncepea; part. reînceput

reîncepe vb. începe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REÎNCEPE vb. 1. v. relua. 2. a (se) redeschide, a (se) relua. (Au ~ cursurile.)

REÎNCEPE vb. 1. a relua, (prin Olt.) a prencepe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 2. a (se) redeschide, a (se) relua. (Au ~ cursurile.)

Intrare: reîncepe
verb (VT602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reîncepe
  • reîncepere
  • reînceput
  • reînceputu‑
  • reîncepând
  • reîncepându‑
 singular plural
  • reîncepe
  • reîncepeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reîncep
 (să)
  • reîncep
  • reîncepeam
  • reîncepui
  • reîncepusem
a II-a (tu)
  • reîncepi
 (să)
  • reîncepi
  • reîncepeai
  • reîncepuși
  • reîncepuseși
a III-a (el, ea)
  • reîncepe
 (să)
  • reînceapă
  • reîncepea
  • reîncepu
  • reîncepuse
plural I (noi)
  • reîncepem
 (să)
  • reîncepem
  • reîncepeam
  • reîncepurăm
  • reîncepuserăm
  • reîncepusem
a II-a (voi)
  • reîncepeți
 (să)
  • reîncepeți
  • reîncepeați
  • reîncepurăți
  • reîncepuserăți
  • reîncepuseți
a III-a (ei, ele)
  • reîncep
 (să)
  • reînceapă
  • reîncepeau
  • reîncepură
  • reîncepuseră
rencepe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reîncepe, reîncepverb

  • 1. A începe din nou, a începe de la capăt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: relua
    • format_quote Coborî capul și reîncepu să citească. DUMITRIU, N. 40. DLRLC
    • format_quote Funcționarii... reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433. DLRLC
    • format_quote A invitat pe agenții și plenipotenții puterilor străine din București ca să reînceapă relațiunile lor diplomatice cu guvernul cel nou. GHICA, A. 129. DLRLC
    • format_quote În sine împăcată reîncep-eterna pace. EMINESCU, O. I 112. DLRLC
    • format_quote Dupe repaos, colinda prin pustii reîncepe cu aceeași plăcere. ODOBESCU, S. III 17. DLRLC
etimologie:
  • re- + începe. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.