reținere sf [At: HELIADE, D. J. 25/3 / Pl: ~ri / E: reține] 1 Ținere pe loc Si: păstrare, oprire, menținere. 2 Stăpânire de sine Si: circumspecție (2), prudență, rezervă. 3 Discreție (4). 4 Detențiune pentru un timp scurt a unei persoane, înainte de punerea ei sub urmărire. 5 Oprire a unei părți din drepturile bănești cuvenite cuiva. 6 Întipărire în memorie.

REȚINERE, rețineri, s. f. Acțiunea de a reține și rezultatul ei; păstrare, oprire. Una din cele mai importante măsuri agrotehnice de iarnă este reținerea zăpezii pe semănături și ogoare.

REȚINERE s.f. Acțiunea de a reține și rezultatul ei; păstrare, rezervă. [< reține].

REȚINERE s. f. acțiunea de a (se) reține. ◊ stăpânire de sine, prudență, rezervă. ◊ oprire a unei părți din drepturile cuvenite cuiva. ◊ detențiune. (< reține)

reținere s. f., g.-d. art. reținerii; pl. rețineri

reținere s. f., g.-d. art. reținerii; pl. rețineri

reținere s. f. ținere

reținere

REȚINERE s. 1. (JUR.) v. arestare. 2. v. abținere. 3. v. înfrânare. 4. v. stăpânire. 5. rezervă, (fig.) măsură. (De ce atâta ~ în comportare?) 6. reticență, rezervă, (livr.) parcimonie. (~ neîntemeiată a unei persoane.) 7. v. oprire, (rar) retenție. (~ unui bun al cuiva.) 8. oprire, păstrare, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 9. menținere, păstrare. (~ apei în sol.) 10. v. retenție. (Baraje de ~.)

REȚINERE s. v. răceală.

REȚINERE s. 1. (JUR.) arest, arestare, deținere, închidere, întemnițare, (pop.) popreală. (O ~ de cîteva zile.) 2. abținere, înfrînare, stăpînire. (~ de la ceva.) 3. înfrînare, (livr.) continență. (~ a sentimentelor.) 4. stăpînire. (Arată multă ~.) 5. rezervă, (fig.) măsură. (De ce atîta ~ în comportare?) 6. oprire, (rar) retenție. (~ unui bun al cuiva.) 7. oprire, păstrare, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 8. menținere, păstrare. (~ apei în sol.) 9. (TEHN.) retenție. (Baraje de ~.)

reținere s. v. RĂCEALĂ. RETICENȚĂ.