rigolă sf [At: GALACTION, O. A. I, 42 / V: (reg) rigol sn (Pl: ~oale) / Pl: ~le / E: fr rigole cf ger Rigole] 1-2 Șanț mic (sau amenajare specială) făcut de-a lungul străzilor, între marginea părții carosabile și bordura trotuarelor, având rolul de a colecta apele superficiale și de a le dirija la un punct de descărcare. 3 Canal mic prin care este condusă apa de irigație la plante. 4 Formă de eroziune în adâncime (până la 50 cm) a solului ca rezultat al acțiunii șuvoaielor de apă. 5 (Reg; îf rigol) Săpătură făcută la aproximativ 40 cm adâncime pentru a planta viță de vie. 6 (Reg; îf rigol) Lunecuș pe care se dau copii iarna.

RIGOLĂ, rigole, s. f. 1. Șanț mic sau amenajare specială de-a lungul străzilor, lîngă trotuar, pentru scurgerea apei. 2. Mic canal dintr-o rețea de irigație.

RIGOLĂ s.f. Șanț mic destinat scurgerii sau drenării apei. ♦ Adîncitură de-a lungul marginilor unei străzi pentru scurgerea apelor pînă la gurile de canal. [< fr. rigole].

RIGOLĂ s. f. 1. adâncitură de-a lungul marginilor unei străzi pentru scurgerea apelor până la gurile de canal. 2. șanț mic destinat scurgerii sau drenării apei. ◊ formă de eroziune în adâncime a solului, datorită acțiunii șuvoaielor de apă. (< fr. rigole, după germ. Rigole)

RIGOLĂ ~e f. 1) Adâncitură îngustă de-a lungul ambelor părți ale unui drum pentru scurgerea apei; șanț. 2) Canal mic dintr-o rețea de irigație. /<fr. rigole

rigol sn vz rigolă

rigolă s. f., g.-d. art. rigolei; pl. rigole

rigolă s. f., g.-d. art. rigolei; pl. rigole

rigolă s. f., g.-d. art. rigolei; pl. rigole

RIGOLĂ s. jgheab. (~ la irigații.)

RIGOLĂ s. jgheab. (~ la irigații.)