opțiuni
  • info

9 definiții pentru rușinare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUȘINARE s. f. Faptul de a (se) rușina. – V. rușina.

rușinare sf [At: BIBLIA (1688) 551/51 / E: rușina] 1 (Pop) Rușine1 (1). 2 Sfială. 3 (Îvr) Umilire. 4 (Înv) Desfrâu (2). 5 (Îvr) Goliciune (5).

RUȘINARE, rușinări, s. f. Faptul de a (se) rușina. – V. rușina.

RUȘINARE s. f. Faptul de a (se) rușina; rușine. Și numaidecît simți o rușinare, o mustrare de conștiință. AGÎRBICEANU, S. P. 42. A ta față... Rumenă de rușinare și cu nurii înflorită... Au zîmbit. CONACHI, P. 100.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rușinare s. f., g.-d. art. rușinării

!rușinare s. f., g.-d. art. rușinării

rușinare s. f., g.-d. art. rușinării; pl. rușinări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUȘINARE s. v. desfrâu, dezmăț, jenă, orgie, rușine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stânjeneală, stânjenire.

rușinare s. v. DESFRÎU. DEZMĂȚ. JENĂ. ORGIE. RUȘINE. SFIALĂ. SFIICIUNE. STINGHEREALĂ. STÎNJENEALĂ. STÎNJENIRE.

Intrare: rușinare
rușinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rușinare
  • rușinarea
plural
  • rușinări
  • rușinările
genitiv-dativ singular
  • rușinări
  • rușinării
plural
  • rușinări
  • rușinărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rușinare, rușinărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) rușina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rușine
    • format_quote Și numaidecît simți o rușinare, o mustrare de conștiință. AGÎRBICEANU, S. P. 42. DLRLC
    • format_quote A ta față... Rumenă de rușinare și cu nurii înflorită... Au zîmbit. CONACHI, P. 100. DLRLC
etimologie:
  • vezi rușina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.