RUDIMENTAR, -Ă, rudimentari, -e, adj. Care este slab dezvoltat, care abia începe să se formeze, care este la începutul dezvoltării sale; primitiv, neevoluat. – Din fr. rudimentaire.

rudimentar, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. II, 44 / Pl: ~i, ~e / E: fr rudimentaire] 1-2 a, av (În mod) neevoluat. 3 a (Îs) Organ ~ Organ atrofiat și fără funcționalitate, pe deplin dezvoltat la speciile originare Si: rudiment (3).

RUDIMENTAR, -Ă, rudimentari, -e, adj. Care abia începe să se formeze, care este la începutul dezvoltării sale; primitiv, neevoluat. – Din fr. rudimentaire.

RUDIMENTAR, -Ă, rudimentari, -e, adj. Care abia începe să se formeze, să se nască, care e la începutul dezvoltării sale; primitiv, neevoluat. Un vienez deschisese un atelier cam rudimentar pentru rafinarea petrolului. CAMIL PETRESCU, O. II 27. În alcătuirea cea veche a societății, instalațiile erau rudimentare și sărăcăcioase. C. PETRESCU, A. 463. Existența unor scrieri istorice, oricît de rudimentare, e un mare pas spre cultură. IBRĂILEANU, SP. CR. 38.

RUDIMENTAR, -Ă adj. Care este la începutul formării, pe punctul de a se naște, la începutul dezvoltării sale; primitiv, grosolan. [Cf. fr. rudimentaire].

RUDIMENTAR, -Ă adj. care se află în stadiul inițial al dezvoltării; primitiv, neevoluat; grosolan. (< fr. rudimentaire)

RUDIMENTAR ~ă (~i, ~e) 1) Care abia începe să se formeze; aflat în stare incipientă de dezvoltare; nedezvoltat; neevoluat. Organ ~. 2) Care se prezintă simplu de tot; elementar, primitiv. Cunoștințe ~e. /<fr. rudimentaire

rudimentar a. ce are caracterul unui rudiment, unui embrion: civilizațiune rudimentară.

*rudimentár, -ă adj. (d, rudiment; fr. -taire). Care e la început saŭ care nu prezentă de cît primele elemente, elementar, puțin dezvoltat: organ rudimentar, știință rudimentară. Adv. A poseda o știință rudimentar.

rudiment sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~e / E: fr rudiment, lat rudimentum] 1(Mpl) Noțiuni elementare ale unei științe, arte etc. 2 Ceea ce e la începutul dezvoltării Si: germene (4), început. 3 Organ rudimentar al corpului unei ființe sau plante.

rudimentar adj. m., pl. rudimentari; f. rudimentară, pl. rudimentare

rudimentar adj. m., pl. rudimentari; f. rudimentară, pl. rudimentare

rudimentar adj. m., pl. rudimentari; f. sg. rudimentară, pl. rudimentare

rudiment s. n., pl. rudimente

RUDIMENTAR adj., adv. 1. adj. v. neevoluat. 2. adj. v. nedezvoltat. 3. adj. v. primitiv. 4. adj. primitiv, simplu. (Unelte ~ de bronz.) 5. adj., adv. v. grosolan. 6. adj. (livr.) frust. (O artă ~.) 7. adj. v. elementar.

RUDIMENTAR adj., adv. 1. adj. neevoluat, primitiv, simplu, (înv.) prost. (Lanțul ființelor începe de la cea mai ~ viețuitoare.) 2. adj. nedezvoltat, neevoluat, primitiv. (Comunitate socială ~.) 3. adj. înapoiat, neevoluat, primitiv, sălbatic. (Duceau o viață ~, în caverne.) 4. adj. primitiv, simplu. (Unelte ~ de bronz.) 5. adj., adv. grosolan, primitiv. (Grindă cioplită ~.) 6. adj. (livr.) frust. (O artă ~.) 7. adj. elementar, primar, simplu. (Noțiuni ~ asupra...)

Rudimentar ≠ avansat, dezvoltat