5 definiții pentru rumenel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rumenel, ~ea a [At: LB / Pl: ~ei, ~e / E: rumen + -el] 1-6 (Șhp) Rumeior (1-6).
RUMENEL, -EA, -ICĂ, rumenei, -ele, adj. Diminutiv al lui rumen2. A făcut un colăcel, rumenel și-mpleticel. TEODORESCU, P. P. 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUMENEL, -EA, -ICĂ, rumenei, -ele, adj. Rumeior. – Din rumen2 + suf. -el.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUMENEL adj. rumeior, (reg.) rumenuț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUMENEL adj. rumeior, (reg.) rumenuț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: rumenel
rumenel adjectiv
adjectiv (A71) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rumenel, rumeneaadjectiv
-
- A făcut un colăcel, rumenel și-mpleticel. TEODORESCU, P. P. 153. DLRLC
-
etimologie:
- rumen + -el. DLRM