7 definiții pentru rumina
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rumina [At: SEVERIN, S. 124 / Pzi: ~nez / E: fr ruminer] (Fit) 1 vi (D. animale) A rumega (1). 2 vt (Fig) A medita îndelung.
RUMINA vb. I. intr. 1. (Liv.; despre animale) A rumega. 2. tr. (Fig.) A medita asupra unui fapt. [Cf. fr. ruminer, it. ruminare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUMINA vb. tr. 1. (despre animale) a rumega. 2. (fig.) a medita asupra unui fapt. (< fr. ruminer, lat. ruminare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rumina vb. ind. prez. 3 sg. și pl. ruminează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUMINA vb. v. rumega.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rumina vb. v. RUMEGA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Rumina, în mitologia romană, divinitate care-i proteja pe copiii nou-născuți.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
rumina, ruminezverb
- 1. (Despre animale) Rumega. DNsinonime: rumega
- 2. A medita asupra unui fapt. DN
etimologie:
- ruminer DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.