râios, ~oasă [At: BIBLIA (1688) 82²/8 / P: râ-ios / V: (îvr) răi~, (reg) rios, irios / Pl: ~oși, ~oase / E: râie + -os] 1-2 smf, a (Ființă) care este bolnavă de râie (1) Si: scabios, (reg) răpănos, râiat (1-2). 3-4 smf, a (Reg) (Ființă) care este bolnavă de zgaibă Si: (reg) zgăibos. 5-6 smf a (Reg; pex) (Om) care este murdar. 7-8 sm, a (Dep) (Om) parșiv. 9 smf (Fam; îe) A face pe ~ul A fi înfumurat fără motiv. 10 smf (Fam; îae) A fi arogant. 11 a (Fig; d. lucruri) Care este plin de asperități Si: aspru (1), rugos, scorojit.

RÂIOS ~ioasă (~ioși, ~ioase) și substantival Care suferă de râie; cu râie; scabios. ◊ A face pe ~iosul a se ține fudul fără motiv. /râie + suf. ~os

râios a. 1. plin de râie; 2. fig. murdar, respingător; 3. (ironic) fudul, care face pe grozav.

răios, ~oasă a vz râios

rios, ~oasă a vz râios

RÎIOS, -OASĂ, rîioși, -oase, adj. Bolnav de rîie. Și un cățel rîios, cînd te urmărește cu devotament, se alege din cînd în cînd cu o mîngîiere. DEMETRIUS, C. 52. Cocioaba de pe malul stîng al Bistriței, bărbatul, fata și boii din pădure, un țap și două capre slabe și rîioase ce dormeau pururea în tindă, era toată averea Irinucăi. CREANGĂ, A. 27. ◊ (Substantivat) O duceam într-un cîntec... zburdînd și hîrjonindu-ne, de parcă nu eram noi rîioșii din Broșteni. CREANGĂ, A. 29. ◊ Expr. (Familiar) A face pe rîiosul = a-și da aere, a fi mîndru sau înfumurat fără motiv. ◊ Compus: broască-rîioasă v. broască.

rîĭós, -oásă adj. (d. rîĭe). Plin de rîĭe: o capră rîĭoasă. S. n. Fam. Individ murdar, respingător: aicĭ nu e loc pentru toțĭ rîĭoșiĭ! A face pe rîĭosu, a face pe grozavu, pe boĭeru, cînd în realitate eștĭ sărac (aluz. la capră, care, orĭ-cît de rîĭoasă să fie, tot sus îșĭ ține coada și-șĭ păstrează aeru eĭ de mîndrie). Iron. Capră rîĭoasă, Grec fudul. V. parșiv, castravete.

râios adj. m., pl. râioși; f. râioasă, pl. râioase

râios adj. m., pl. râioși; f. râioasă, pl. râioase

râios adj. m., pl. râioși; f. sg. râioasă, pl. râioase

RÂIOS adj. v. scabios.

RÎIOS adj. (MED.) scabios, (reg.) răpănos, rîiat.

RÂIOASA 1. Pădure de tip șleau de câmpie (rest al Codrilor Vlăsiei), situată la NV de București, la 6 km S de Mogoșoaia. Extinsă pe o supr. de 54,8 ha, pădurea R. a fost declarată rezervație forestieră și floristică (1973), în interiorul ei dezvoltându-se mai multe varietăți și forme de brândușe de primăvară (Crocus flavus). Parcelele de pădure cu stejar, carpen, arțar, ulm ș.a. alternează cu cele ocupate de plantații de salcâm (peste o treime din supr. sa). Stratul de arbuști este format din exemplare de corn, soc, sânger ș.a., iar cel ierbaceu este reprezentat prin ghiocei, viorele, toporași, untișor, brebenei ș.a. 2. V. Lunca (4).