opțiuni
  • info

9 definiții pentru răsfățare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSFĂȚARE, răsfățări, s. f. Acțiunea de a (se) răsfăța și rezultatul ei. – V. răsfăța.

RĂSFĂȚARE, răsfățări, s. f. Acțiunea de a (se) răsfăța și rezultatul ei. – V. răsfăța.

răsfățare sf [At: PANN, P. V. II, 5/21 / Pl: ~țări / E: răsfăța] 1 Alintare (2). 2 Răzgâiere (2). 3 Desfătare (4). 4 (Pop) Bucurie. 5 Huzur (2).

RĂSFĂȚARE, răsfățări, s. f. Acțiunea de a (se) răsfăța. 1. Alintare, răsfăț; (depreciativ) răzgîiere. Din discursul soțului ei înțelegea că i se cere să-și astîmpere dragostea de mamă, mîngîierile și răsfățările. REBREANU, P. S. 32. ◊ Fig. Această asigurare în sănătatea ei îi da idei pline de tinerețe, de răsfățare. BOLINTINEANU, O. 458. A pătrunde... toate răsfățările de stil ale unui autor. ODOBESCU, S. II 484. 2. Desfătare. Legănat în răsfățările poeziei și ale frumoaselor arte, voi cerceta numai cum alții, mai pricepuți, au cugetat. ODOBESCU, S. III 78.

răsfățăcĭúne (vechĭ) și răsfățare f. Acțiunea de a saŭ de a te răsfăța. Traĭ fericit: a trăi în răsfățare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răsfățare s. f., g.-d. art. răsfățării; pl. răsfățări

răsfățare s. f., g.-d. art. răsfățării; pl. răsfățări

răsfățare s. f., g.-d. art. răsfățării; pl. răsfățări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSFĂȚARE s. v. alintare.

RĂSFĂȚARE s. alintare, răsfăț, răzgîială, răzgîiere, (rar) răsfățătură, (pop.) alintătură.

Intrare: răsfățare
răsfățare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsfățare
  • răsfățarea
plural
  • răsfățări
  • răsfățările
genitiv-dativ singular
  • răsfățări
  • răsfățării
plural
  • răsfățări
  • răsfățărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsfățare, răsfățărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) răsfăța și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Alintare, răsfăț, răzgâiere. DLRLC
      sinonime: alintare răsfăț răzgâiere
      • format_quote Din discursul soțului ei înțelegea că i se cere să-și astîmpere dragostea de mamă, mîngîierile și răsfățările. REBREANU, P. S. 32. DLRLC
      • format_quote figurat Această asigurare în sănătatea ei îi da idei pline de tinerețe, de răsfățare. BOLINTINEANU, O. 458. DLRLC
      • format_quote figurat A pătrunde... toate răsfățările de stil ale unui autor. ODOBESCU, S. II 484. DLRLC
    • 1.2. Desfătare. DLRLC
      sinonime: desfătare
      • format_quote Legănat în răsfățările poeziei și ale frumoaselor arte, voi cerceta numai cum alții, mai pricepuți, au cugetat. ODOBESCU, S. III 78. DLRLC
etimologie:
  • vezi răsfăța DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.