15 definiții pentru răspicat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSPICAT, -Ă, răspicați, -te, adj. (Și adverbial; despre vorbe; p. ext. despre voce) Lămurit, deslușit, limpede; p. ext. hotărât, energic. ♦ (Despre gesturi, atitudini) Bine determinat, precis. – V. răspica.

RĂSPICAT, -Ă, răspicați, -te, adj. (Și adverbial; despre vorbe; p. ext. despre voce) Lămurit, deslușit, limpede; p. ext. hotărât, energic. ♦ (Despre gesturi, atitudini) Bine determinat, precis. – V. răspica.

răspicat, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 13r/30 / V: res~ / Pl: ~ați, ~e / E: răspica] 1 a (Îvr) Tăiat în lung Si: despicat2 (1). 2-3 a, av (D. vorbe) (Pronunțat) în mod clar și deslușit. 4-5 a, av (Pex; d. voce) (Care răsună) în mod clar și deslușit. 6-7 a, av (Pex) Hotărât (4-5).

RĂSPICAT, -Ă, răspicați, -te, adj. (Despre vorbe, p. ext. despre voce) Lămurit, limpede, p. ext. hotărît, energic. Dorea să vadă un obraz, o privire bărbătească, hotărîtă, aștepta un cuvînt răspicat. VORNIC, P. 216. Spuse cuvintele din urmă c-o voce adîncă și răspicată. SADOVEANU, O. VIII 21. I-a spus deodată vorbă răspicată. CONTEMPORANUL, III 554. ◊ (Despre gesturi, atitudini) Scriitorul a luat o atitudine răspicată față de fiecare erou pe care l-a creat. L. ROM. 1953, nr. 1, 54. ◊ (Adverbial, pe lîngă verbe de declarație) Hm, rosti el răspicat, nu mai întreb cine sînteți și încotro vă duceți. SADOVEANU, O. I 39. Găsi de cuviință să ia o înfățișare aspră, întrebînd răspicat pe maica Natalia. STĂNOIU, C. I. 223. (Rar, pe lîngă alte verbe) Aparțineau însă unor generații răspicat deosebite. C. PETRESCU, A. 401.

RĂSPICAT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (despre vorbe, gesturi, atitudini etc.) Care este clar și apăsat; categoric. Glas ~. /v. a răspica

răspicat a. și adv. deslușit: a vorbi răspicat. [Vechiu-rom. răspicat, despicat (Dosofteiu): v. despicà].

răspicát, -ă adj. Mold. Clar, lămurit: vorbă răspicată. Adv. În mod răspicat: a vorbi răspicat.

respicat, ~ă a vz răspicat

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răspicat2 adv.

răspicat1 adj. m., pl. răspicați; f. răspica, pl. răspicate

*răspicat2 adv.

*răspicat1 adj. m., pl. răspicați; f. răspicată, pl. răspicate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSPICAT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. clar. 3. adj. categoric, convins, decis, ferm, hotărât. (Cu glas ~.)

RĂSPICAT adj., adv. 1. adj. clar, deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 2. adv. clar, deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.) 3. adj. categoric, convins, decis, ferm, hotărît. (Cu glas ~.)

Răspicat ≠ nerăspicat

Intrare: răspicat
răspicat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răspicat
  • răspicatul
  • răspicatu‑
  • răspica
  • răspicata
plural
  • răspicați
  • răspicații
  • răspicate
  • răspicatele
genitiv-dativ singular
  • răspicat
  • răspicatului
  • răspicate
  • răspicatei
plural
  • răspicați
  • răspicaților
  • răspicate
  • răspicatelor
vocativ singular
plural
respicat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răspicat, răspicaadjectiv

  • 1. (și) adverbial Despre vorbe; prin extensiune despre voce: deslușit, limpede, lămurit. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Spuse cuvintele din urmă c-o voce adîncă și răspicată. SADOVEANU, O. VIII 21. DLRLC
    • format_quote Hm, rosti el răspicat, nu mai întreb cine sînteți și încotro vă duceți. SADOVEANU, O. I 39. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Energic, hotărât. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Dorea să vadă un obraz, o privire bărbătească, hotărîtă, aștepta un cuvînt răspicat. VORNIC, P. 216. DLRLC
      • format_quote I-a spus deodată vorbă răspicată. CONTEMPORANUL, III 554. DLRLC
      • format_quote Găsi de cuviință să ia o înfățișare aspră, întrebînd răspicat pe maica Natalia. STĂNOIU, C. I. 223. DLRLC
    • 1.2. (Despre gesturi, atitudini) Bine determinat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Scriitorul a luat o atitudine răspicată față de fiecare erou pe care l-a creat. L. ROM. 1953, nr. 1, 54. DLRLC
      • format_quote rar Aparțineau însă unor generații răspicat deosebite. C. PETRESCU, A. 401. DLRLC
etimologie:
  • vezi răspica DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.