15 definiții pentru răspicat
din care- explicative (7)
- morfologice (5)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂSPICAT, -Ă, răspicați, -te, adj. (Și adverbial; despre vorbe; p. ext. despre voce) Lămurit, deslușit, limpede; p. ext. hotărât, energic. ♦ (Despre gesturi, atitudini) Bine determinat, precis. – V. răspica.
RĂSPICAT, -Ă, răspicați, -te, adj. (Și adverbial; despre vorbe; p. ext. despre voce) Lămurit, deslușit, limpede; p. ext. hotărât, energic. ♦ (Despre gesturi, atitudini) Bine determinat, precis. – V. răspica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
răspicat, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 13r/30 / V: res~ / Pl: ~ați, ~e / E: răspica] 1 a (Îvr) Tăiat în lung Si: despicat2 (1). 2-3 a, av (D. vorbe) (Pronunțat) în mod clar și deslușit. 4-5 a, av (Pex; d. voce) (Care răsună) în mod clar și deslușit. 6-7 a, av (Pex) Hotărât (4-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSPICAT, -Ă, răspicați, -te, adj. (Despre vorbe, p. ext. despre voce) Lămurit, limpede, p. ext. hotărît, energic. Dorea să vadă un obraz, o privire bărbătească, hotărîtă, aștepta un cuvînt răspicat. VORNIC, P. 216. Spuse cuvintele din urmă c-o voce adîncă și răspicată. SADOVEANU, O. VIII 21. I-a spus deodată vorbă răspicată. CONTEMPORANUL, III 554. ◊ (Despre gesturi, atitudini) Scriitorul a luat o atitudine răspicată față de fiecare erou pe care l-a creat. L. ROM. 1953, nr. 1, 54. ◊ (Adverbial, pe lîngă verbe de declarație) Hm, rosti el răspicat, nu mai întreb cine sînteți și încotro vă duceți. SADOVEANU, O. I 39. Găsi de cuviință să ia o înfățișare aspră, întrebînd răspicat pe maica Natalia. STĂNOIU, C. I. 223. (Rar, pe lîngă alte verbe) Aparțineau însă unor generații răspicat deosebite. C. PETRESCU, A. 401.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂSPICAT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (despre vorbe, gesturi, atitudini etc.) Care este clar și apăsat; categoric. Glas ~. /v. a răspica
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răspicat a. și adv. deslușit: a vorbi răspicat. [Vechiu-rom. răspicat, despicat (Dosofteiu): v. despicà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răspicát, -ă adj. Mold. Clar, lămurit: vorbă răspicată. Adv. În mod răspicat: a vorbi răspicat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
respicat, ~ă a vz răspicat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răspicat2 adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răspicat1 adj. m., pl. răspicați; f. răspicată, pl. răspicate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*răspicat2 adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*răspicat1 adj. m., pl. răspicați; f. răspicată, pl. răspicate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răspicat.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂSPICAT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. clar. 3. adj. categoric, convins, decis, ferm, hotărât. (Cu glas ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSPICAT adj., adv. 1. adj. clar, deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 2. adv. clar, deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.) 3. adj. categoric, convins, decis, ferm, hotărît. (Cu glas ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Răspicat ≠ nerăspicat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
răspicat, răspicatăadjectiv
- 1. Despre vorbe; prin extensiune despre voce: deslușit, limpede, lămurit. DEX '09 DLRLC
- Spuse cuvintele din urmă c-o voce adîncă și răspicată. SADOVEANU, O. VIII 21. DLRLC
- Hm, rosti el răspicat, nu mai întreb cine sînteți și încotro vă duceți. SADOVEANU, O. I 39. DLRLC
-
- Dorea să vadă un obraz, o privire bărbătească, hotărîtă, aștepta un cuvînt răspicat. VORNIC, P. 216. DLRLC
- I-a spus deodată vorbă răspicată. CONTEMPORANUL, III 554. DLRLC
- Găsi de cuviință să ia o înfățișare aspră, întrebînd răspicat pe maica Natalia. STĂNOIU, C. I. 223. DLRLC
-
-
- Scriitorul a luat o atitudine răspicată față de fiecare erou pe care l-a creat. L. ROM. 1953, nr. 1, 54. DLRLC
- Aparțineau însă unor generații răspicat deosebite. C. PETRESCU, A. 401. DLRLC
-
-
etimologie:
- răspica DEX '09