18 definiții pentru răsti
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂSTI, răstesc, vb. IV. Refl. A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat amenințător, a ridica glasul. – Et. nec.
RĂSTI, răstesc, vb. IV. Refl. A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat amenințător, a ridica glasul. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
răsti1 vr [At: CORESI, EV. 411 / V: (reg) ~spi, res~, ros~ / Pzi: ~tesc / E: nct] 1 A vorbi tare și aspru, pe un ton amenințător Si: a se răboli, a se răboțoi, (reg) a se răcămăți (1), a se răgădui1 (5), (îrg) a se răpști (2), a se răscocora (1), a se războti, a se rocoboi, a răcni (2), a se stropși. 2 (Pex) A face un gest de amenințare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSTI, răstesc, vb. IV. Refl. A vorbi tare și aspru, a se adresa cuiva pe un ton amenințător; a se stropși. Fira greu rîdea Și se cătrănea Și-apoi se răstea. COȘBUC, P. II 146. S-a ridicat foarte turburat și s-a răstit odată tremurînd. CARAGIALE, O. III 36. Cînd se răsti odată, mai că nu intră în pămînt flăcăiașul nostru. ȘEZ. VII 96. ◊ (În legătură cu o propoziție interogativă sau exclamativă) «Ce facem acum?» s-a răstit tata. PAS, Z. I 177. Atunci, lasă-mă în pace! se răsti ea supărată. SLAVICI, O. I 359. La vătaf că se răstea: Hei, vătafe, Argeșene! TEODORESCU, P. P. 94. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» și arătînd persoana căreia i se vorbește) Moș Gavril își freacă barba tunsă scurt și iar parcă se răstește la noi. SADOVEANU, O. VII 345. Cercă moșneagul să se împotrivească, dar hojmalăul se răsti la el, gata să-l lovească. DUNĂREANU, CH. 30. Vînătorul... se răsti la dînsul, strigînd în gura mare. ODOBESCU, S. III 47. ◊ Tranz. (Rar) Cineva a rîs, ori a răstit un ordin. C. PETRESCU, Î. II 15. ♦ (Rar) A ridica, a sumeți. Bouri daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei. EMINESCU, O. IV 136.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE RĂSTI mă ~esc intranz. A spune ceva pe un ton ridicat; a ridica vocea (către cineva). /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răstì v. a vorbi cu asprime. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răspi v vz răsti1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
resti v vz răsti1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rosti2 v vz răsti1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răstésc (mă) v. refl. (din mă răpștesc). Mă adresez răcnind enervat: nu te răsti la el, că nu e vinovat. – În Munt. vest re- (ChN. 1, 159; Lov. 244).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
restésc (mă), V. răstesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răsti (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă răstesc, 3 sg. se răstește, imperf. 1 sg. mă răsteam; conj. prez. 1 sg. să mă răstesc, 3 să se răstească; imper. 2 sg. afirm. răstește-te; ger. răstindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
!răsti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se răstește, imperf. 3 sg. se răstea; conj. prez. 3 să se răstească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răsti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstesc, imperf. 3 sg. răstea; conj. prez. 3 sg. și pl. răstească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răstesc.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂSTI vb. a răcni, a striga, a țipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oțărî, a se stropși, (înv. și reg.) a se răpști, (reg.) a se răboțoi, a se răcămăți, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (prin Olt. și Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvânta, (fam.) a se burzului, a se rățoi, a se zborși. (Ce te ~ așa la el?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSTI vb. a răcni, a striga, a țipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oțărî, a se stropși, (înv. și reg.) a se răpști, (reg.) a se răboțoi, a se răcămăți, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (prin Olt. și Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvînta, (fam.) a se burzului, a se rățoi, a se zborși.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
răsti (răstesc, răstit), vb. refl. – A răcni, a se stropși, a vorbi dur. Origine îndoielnică. Pare. var. a lui rosti „a vorbi”, sau der. directă de la rost „cioc”. Pentru evoluția semantică, cf. sp. enrostrar „a arunca în față”. Celelalte explicații par insuficiente: din sl. rešti „a zice” (Cihac, II, 308), soluție dificilă fonetic; pus în legătură cu rast „splină” (Tiktin); în loc de răpști (Scriban). – Der. răsteală, s. f. (asprime, mustrare); răstitură, s. f. (asprime).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a se răsti la bocanci expr. (glum.) a vomita.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
răsti, răstescverb
- 1. A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat amenințător, a ridica glasul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: stropși
- Fira greu rîdea Și se cătrănea Și-apoi se răstea. COȘBUC, P. II 146. DLRLC
- S-a ridicat foarte turburat și s-a răstit odată tremurînd. CARAGIALE, O. III 36. DLRLC
- Cînd se răsti odată, mai că nu intră în pămînt flăcăiașul nostru. ȘEZ. VII 96. DLRLC
- «Ce facem acum?» s-a răstit tata. PAS, Z. I 177. DLRLC
- Atunci, lasă-mă în pace! se răsti ea supărată. SLAVICI, O. I 359. DLRLC
- La vătaf că se răstea: Hei, vătafe, Argeșene! TEODORESCU, P. P. 94. DLRLC
- Moș Gavril își freacă barba tunsă scurt și iar parcă se răstește la noi. SADOVEANU, O. VII 345. DLRLC
- Cercă moșneagul să se împotrivească, dar hojmalăul se răsti la el, gata să-l lovească. DUNĂREANU, CH. 30. DLRLC
- Vînătorul... se răsti la dînsul, strigînd în gura mare. ODOBESCU, S. III 47. DLRLC
- Cineva a rîs, ori a răstit un ordin. C. PETRESCU, Î. II 15. DLRLC
-
- Bouri daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei. EMINESCU, O. IV 136. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09