opțiuni
  • info

9 definiții pentru răstit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSTIT, -Ă, răstiți, -te, adj. (Despre modul de a vorbi al cuiva, despre ton, glas; adesea adverbial) (Adresat, exprimat) amenințător; aspru, tare. – V. răsti.

RĂSTIT, -Ă, răstiți, -te, adj. (Despre modul de a vorbi al cuiva, despre ton, glas; adesea adverbial) (Adresat, exprimat) amenințător; aspru, tare. – V. răsti.

răstit1 sn [At: CORESI, EV. 244 / V: ~ă sf / Pl: ? / E: răsti1] 1 (Îrg; îlav) Cu ~(ul) (sau cu rostita) În mod aspru. 2 (Îae) Cu mânie.

răstit2, ~ă [At: MUȘTE, LET. III, 36/22 / V: (îrg) res~ / Pl: ~iți, ~e / E: răsti1] 1-2 a, av (D. modul de a vorbi, d. ton, glas, vorbe) Aspru și amenințător. 3-4 a, av (D. modul de a vorbi, d. ton, glas, vorbe) Nervos și repezit. 5 a (Pex; d. gesturi, atitudini) Lipsit de prietenie Si: ostil.

RĂSTIT, -Ă, răstiți, -te, adj. (Despre cuvinte sau despre felul de a vorbi) Aspru, tare. Comandantul romîn ce Mihai pusese în acea cetate nu voi să primească înlăuntru oamenii lui Basta și, închizîndu-le porțile cetății, îi respinse înapoi cu vorbe răstite. BĂLCESCU, O. II 269. ◊ (Adverbial) Dragomir e nervos, rău; la fiecare vorbă a lui Gheorghe, răspunde răstit. GHEREA, ST. CR. II 153. Chipul lui Radu se posomorî și Margareta pentru întîia oară îl auzi vorbindu-i răstit. VLAHUȚĂ, O. A. I 111. Și-odată chemă spînul pe Harap-Alb și-i zice răstit... CREANGĂ, P. 211. ♦ (Despre gesturi, atitudini) Lipsit de prietenie; dușmănos, ostil. Aerul răstit, dominator cu care-l privea răni mîndria lui Dinu. VLAHUȚĂ, O. A. 377. ◊ (Adverbial) Răstit se-ntoarse fata-ntr-un picior. COȘBUC, P. I 249. ◊ (Metaforic) Ai tot felul de tăceri: vorbărețe, răstite, calme, somnoroase. SEBASTIAN, T. 142. Se așeza pe capătul lăiții, într-o tăcere răstită. VLAHUȚĂ, N. 128. Valurile-nfuriate ridic frunțile răstite. EMINESCU, O. IV 133.

răstit adv. cu tonul aspru.

răstít, -ă adj. Răstindu-te: o vorbă răstită. Adv. A vorbi răstit.

restit, ~ă a vz răstit1

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSTIT adj. v. aspru.

RĂSTIT adj. aspru, ridicat, (fig.) dur, rece, sec, tăios. (Îi vorbește cu un ton ~.)

Intrare: răstit
răstit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răstit
  • răstitul
  • răstitu‑
  • răstită
  • răstita
plural
  • răstiți
  • răstiții
  • răstite
  • răstitele
genitiv-dativ singular
  • răstit
  • răstitului
  • răstite
  • răstitei
plural
  • răstiți
  • răstiților
  • răstite
  • răstitelor
vocativ singular — —
plural — —
restit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răstit, răstităadjectiv

  • 1. adesea adverbial (Despre modul de a vorbi al cuiva, despre ton, glas) (Adresat, exprimat) amenințător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aspru tare tare
    • format_quote Comandantul romîn ce Mihai pusese în acea cetate nu voi să primească înlăuntru oamenii lui Basta și, închizîndu-le porțile cetății, îi respinse înapoi cu vorbe răstite. BĂLCESCU, O. II 269. DLRLC
    • format_quote Dragomir e nervos, rău; la fiecare vorbă a lui Gheorghe, răspunde răstit. GHEREA, ST. CR. II 153. DLRLC
    • format_quote Chipul lui Radu se posomorî și Margareta pentru întîia oară îl auzi vorbindu-i răstit. VLAHUȚĂ, O. A. I 111. DLRLC
    • format_quote Și-odată chemă spînul pe Harap-Alb și-i zice răstit... CREANGĂ, P. 211. DLRLC
    • 1.1. (Despre gesturi, atitudini) Lipsit de prietenie. DLRLC
      sinonime: dușmănos ostil
      • format_quote Aerul răstit, dominator cu care-l privea răni mîndria lui Dinu. VLAHUȚĂ, O. A. 377. DLRLC
      • format_quote Răstit se-ntoarse fata-ntr-un picior. COȘBUC, P. I 249. DLRLC
      • format_quote metaforic Ai tot felul de tăceri: vorbărețe, răstite, calme, somnoroase. SEBASTIAN, T. 142. DLRLC
      • format_quote metaforic Se așeza pe capătul lăiții, într-o tăcere răstită. VLAHUȚĂ, N. 128. DLRLC
      • format_quote metaforic Valurile-nfuriate ridic frunțile răstite. EMINESCU, O. IV 133. DLRLC
etimologie:
  • vezi răsti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.