răsucire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: răsuci] 1 Învârtire a unui fir (textil) în jurul lui însuși printr-o mișcare continuă și în același sens. 2 Reunire a două sau mai multe fire înfășurându-le unele în jurul altora. 3 Învârtire a capetelor mustăților pentru a le da o anumită formă. 4 Rotire (4). 5 Mânuire a săbiei, a ploșului etc. pentru a lovi cu ele. 6 Îndoire. 7 Rostogolire (1). 8 Întoarcere bruscă pe loc urmată de schimbarea direcției. 9 Luxare. 10 Încolăcire. 11 Învârtire a unui obiect pentru a-i da formă de sul. 12 Învârtire cu un gest mecanic a unui obiect ținut în mână. 13 Înfășurare a unui fir în jurul unui suport. 14 Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. 15 (Bot; îs) ~a frunzelor Boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea (6) frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor.

RĂSUCIRE, răsuciri, s. f. Acțiunea de a (se) răsuci.

RĂSUCIRE ~i f. 1) v. A RĂSUCI și A SE RĂSUCI. 2): ~ea frunzelor boală a unor plante (cartofi, tutun etc.) care se manifestă prin îngălbenirea și încovoierea frunzelor. /v. a (se) răsuci

răsucire s. f., g.-d. art. răsucirii; pl. răsuciri

răsucire s. f., g.-d. art. răsucirii; pl. răsuciri

răsucire s.f., g.-d. art. răsucirii; pl. răsuciri

RĂSUCIRE s. 1. învârtire, învârtit, răsuceală, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.) 2. torsiune, (rar) torsionare. (Mișcări de ~ a corpului.) 3. v. încolăcire. 4. întoarcere, întors, învârtire, rotire, sucire. (~ unui buton, a unui contact.) 5. v. rotație.

RĂSUCIRE s. v. deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, luxație, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire.

RĂSUCIRE s. 1. învîrtire, învîrtit, răsuceală, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.) 2. torsiune, (rar) torsionare. (Mișcări de ~ a corpului.) 3. încolăcire, înfășurare, învălătucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ șarpelui în jurul...) 4. întoarcere, întors, învîrtire, rotire, sucire. (~ unui buton, a unui contact.) 5. întoarcere, învîrteală, învîrtire, învîrtit, învîrtitură, rotație, rotire, rotit, (pop.) rotitură, rotocol. (O ~ de 360 de grade.)

răsucire s. v. DEPLASARE. DEZARTICULARE. DEZARTICULAȚIE. DISLOCARE. LUXARE. LUXAȚIE. SCRÎNTEALĂ. SCRÎNTIRE. SCRÎNTITURĂ. SUCIRE.