4 definiții pentru rătăceală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rătăceală sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: rătăci + -eală] (Înv) Eroare (1).
rătăceálă f., pl. elĭ. Rătăcire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂTĂCEALĂ s. v. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, vină, vinovăție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rătăceală s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. EROARE. GREȘEALĂ. PĂCAT. VINĂ. VINOVĂȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: rătăceală
rătăceală substantiv feminin
| substantiv feminin (F57) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||