sadină sf [At: POLIZU / V: (reg) săd~ / Pl: ~ne, (reg) ~ni / E: bg садина] 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase albicioase și cu spiculețe violete sau gălbui, prevăzute la bază cu un smoc de peri aurii sau ruginii, care crește spontan în regiunile aride de câmpie Si: (reg) cipcină, sad (5) (Chrysopogon gryllus). 2 (Reg) Bărboasă (3) (Botriochloa ischaemum). 3 (Reg) Butaș (de salcie). 4 (Rar; pex) Pepinieră. 5 Vie sădită de curând. 6 Loc necultivat. 7 (Rar) Neam. 8 (Rar) Soi¹ (2).

SADINĂ, sadini, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele acoperite cu peri lungi, cu spiculețe violete sau gălbui, avînd la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii; crește pe dealuri aride, prin regiuni de stepă (Andropogon gryllus).

SADINĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina de tip pai, cu frunze păroase și cu spiculețe violete sau gălbui. /<bulg. sadina

sadină f. plantă foarte abundantă prin bărăgane si poieni (Andropogon gryllus). [V. sad].

sádină f., pl. e și ĭ (vsl. bg. sadina, loc plantat. V. ră-sadniță). O frumoasă plantă graminee care crește pe dealurĭ aride, fînețe uscate, poĭene și marginĭ de pădurĭ și formează cea maĭ mare parte a vegetațiuniĭ cîmpiilor seculare, ca’n Bărăgan (undropógon [saŭ chysopógon saŭ pollynia] gryllus). Olt. Sad, vie sădită de curînd.

sădină sf vz sadină

sadină s. f., g.-d. art. sadinei; pl. sadine

sadină s. f., g.-d. art. sadinei; pl. sadine

sadină s. f., g.-d. art. sadinei; pl. sadine

SADINĂ s. (BOT.; Chrysopogon gryllus) (reg.) cipcină, părușcă, sad.

SADINĂ s. v. bărboasă pepinieră.

SADINĂ s. (BOT.; Chrysopogon gryllus) (reg.) cipcină, părușcă, sad.

sadină s. v. BĂRBOASĂ. PEPINIERĂ.

sadină, sadine, s.f. (reg.) 1. numele a două plante erbacee: cipcină și bărboasă. 2. butaș de salcie. 3. pepinieră. 4. vie sădită de curând. 5. loc, câmp necultivat. 6. neam, soi, fel, specie.