22 de definiții pentru salut
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SALUT, saluturi, s. n. Cuvânt, enunț sau gest cu care se salută. ♦ Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. – Din fr. salut, lat. salus, -utis, it. saluto.
SALUT, saluturi, s. n. Cuvânt, enunț sau gest cu care se salută. ♦ Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. – Din fr. salut, lat. salus, -utis, it. saluto.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
salut1 sn [At: I. GOLESCU. C. / V: (reg) ~lot / Pl: ~uri / E: fr salut] Cuvânt, frază, formulă, gest, mișcare etc. prin care cineva salută pe altcineva (direct sau mediat) Si: (înv) sărutare (1), sărutătură (1), (tcî) selam (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
salut2 sn [At: BARIȚIU, P. A. II, 80 / V: (înv) ~ă sf, ~e sf / Pl: ~uri / E: lat salus, -tis] (Înv) 1 Salvare (1). 2 (Pex) Fericire (1). 3 Bunăstare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SALUT, saluturi, s. n. Cuvînt sau gest cu care se salută. «Noroc bun» e salutul minerilor, pe care îl spun oricui și în orice împrejurare. BOGZA, Ț. 51. Făcu cu dreapta salut, la piept, la gură și la frunte. SADOVEANU, O. VII 17. [Căpitanul] se îndoi într-un salut ceremonios. BART, E. 152. ♦ Cuvîntare prin care se salută o adunare, un oaspete oficial etc. După ce s-a cîntat imnul Uniunii Sovietice... au început saluturile și cuvîntările. STANCU, U.R.S.S. 78. ◊ Adresă de salut v. adresă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SALUT s.n. Cuvînt, frază, gest cu care se salută. ♦ Cuvîntare cu care se salută o adunare, se întîmpină un oaspete etc. [Pl. -turi. / < fr. salut, cf. lat. salus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SALUT s. n. cuvânt, frază, gest cu care se salută. ◊ cuvântare cu care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete. (< fr. salut, lat. salus, it. saluto)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SALUT ~uri n. 1) Formulă sau gest de politețe cu care se salută. 2) Alocuțiune cu care se salută o adunare, un oaspete oficial. /<fr. salut
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
salut n. salutare: salut milităresc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) *salút n., pl. urĭ (fr. salut, vfr. salu [d. lat. salus, salútis, mîntuire, salvare], scris astăzĭ salut pin reacțiune etimologică; it. salúto). Semnu saŭ gestu pin care saluțĭ pe cineva: a da, a primi, a înapoĭa un salut. – Cu înț. de „mîntuire, salvare” e fals. Deci: armata mîntuiriĭ, nu armata salutuluĭ (vorbind de celebra asociațiune protestantă fundată de William Booth ca să-ĭ facă pe oamenĭ maĭ temătorĭ de Dumnezeŭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
salot sn vz salut1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
salută sf vz salut2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
salute sf vz salut2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
salut s. n., pl. saluturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
salut s. n., pl. saluturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
salut s. n., pl. saluturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
salut.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SALUT s. salutare, (rar) salutat, (înv.) salutație, sărutare, sărutat, sărutătură, (turcism înv.) selam. (~ de rămas bun.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SALUT s. v. belșug, bogăție, bunăstare, prosperitate, salvare, scăpare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
salut s. v. BELȘUG. BOGĂȚIE. BUNĂSTARE. PROSPERITATE. SALVARE. SCĂPARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SALUT s. salutare, (rar) salutat, (înv.) salutație, sărutare, sărutat, sărutătură, (turcism înv.) selam. (~ de rămas bun.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SALUT. Subst. Salut, salutare, închinare, închinăciune (înv.), plecăciune, temenea, ploconeală, ploconire, mătanie, salamalec, reverență. Formulă de salut. Ceremonie. Ceremonial, etichetă (fig.), protocol. Vb. A saluta, a da binețe, a da (a dori, a pofti) cuiva bună ziua, a da noroc; a se închina, a se ploconi, a se pleca, a se mătăni (reg.), a se temeni (rar). A se saluta, a-și da binețe, a-și da bună ziua. A întinde mîna, a da mîna cu cineva, a strînge cuiva mîna. A săruta mîna. A-și ridica pălăria, a-și lua (a-și scoate) căciula. A-și lua rămas bun, a-și lua la revedere, a-și lua ziua bună. A da cuiva bună seara, a-și lua de la cineva bună seara (seara bună). V. comportare, formule de salut, politețe.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
À bon entendeur, salut ! (fr. „Bunului ascultător, salut!”) – Semnificația acestui proverb este: cine are urechi de auzit, să audă. Se citează în original, pentru a atrage atenția ascultătorului să ghicească subînțelesul, sau ceea ce n-am putea spune direct și complet. Caragiale folosește expresia în comedia O scrisoare pierdută (act. II, sc. 5). Zoe, agitată, scoate gazeta și citește: „În numărul de mîine al foii noastre vom reproduce o interesantă scrisoare sentimentală a unui înalt personaj din localitate către o damă de mare influență. Originalul va sta mîine la dispoziția curioșilor în biuroul nostru de redacție. Atît pentru astăzi. 'À bon entendeur, salut !'” FOL.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
salut, saluturisubstantiv neutru
- 1. Cuvânt, enunț sau gest cu care se salută. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- «Noroc bun» e salutul minerilor, pe care îl spun oricui și în orice împrejurare. BOGZA, Ț. 51. DLRLC
- Făcu cu dreapta salut, la piept, la gură și la frunte. SADOVEANU, O. VII 17. DLRLC
- [Căpitanul] se îndoi într-un salut ceremonios. BART, E. 152. DLRLC
- 1.1. Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- După ce s-a cîntat imnul Uniunii Sovietice... au început saluturile și cuvîntările. STANCU, U.R.S.S. 78. DLRLC
-
-
etimologie:
- salut DEX '09 DEX '98 DN
- salus, -utis DEX '09 DEX '98 DN
- saluto DEX '09 DEX '98 MDN '00