SANCTUAR, sanctuare, s. n. Parte a unui lăcaș de cult unde se oficiază diferite ceremonii religioase, considerat ca loc sfânt; p. ext. orice lăcaș de cult, orice loc destinat ritualurilor în cinstea unei divinități. ♦ Fig. Loc inviolabil. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. sanctuarium, fr. sanctuaire.

sanctuar sn [At: NEGULICI / P: ~tu-ar / V: (înv) ~iu / Pl: ~e / E: lat sanctuarium, fr sanctuaire] 1 Loc într-un locaș de cult considerat sfânt și interzis profanilor. 2 (Spc) Altar (1). 3 (Pgn) Locaș de cult. 4 Monument sacru.

SANCTUAR, sanctuare, s. n. (Adesea fig.) Loc într-un templu sau într-o biserică socotit sfânt și interzis profanilor; p. gener. locaș de cult. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. sanctuarium, fr. sanctuaire.

SANCTUAR, sanctuare, s. n. Loc în templu sau în biserică, considerat sfînt și interzis profanilor; altar. (Fig.) Aice ne aflăm În sanctuarul tainic, în care noi lucrăm. ALECSANDRI, T. II 259. – Pronunțat: -tu-ar.

SANCTUAR s.n. 1. Edificiu consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfînt. 2. (Fig.) Loc consacrat pentru un anumit lucru; loc inviolabil. [Pron. -tu-ar. / < lat. sanctuarium, cf. fr. sanctuaire].

SANCTUAR s. n. loc într-un templu sau într-o biserică consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfânt. ◊ (fig.) loc inviolabil. (< lat. sanctuarium, fr. sanctuaire)

SANCTUAR ~e n. 1) Parte a unei biserici, declarată sfântă, unde accesul profanilor este interzis; altar. 2) Edificiu destinat oficierii ceremoniilor religioase; lăcaș de cult. 3) fig. Loc inviolabil; parte foarte intimă.[Sil. -tu-ar] /<lat. sanctuarium, fr. sanctuaire

sanctuar n. 1. locul cel mai sfânt al templului; 2. templu, edificiu consacrat ceremoniilor unei religiuni; 3. fig. azil venerat.

* sanctuár n., pl. e (lat. sanctuarium, d. sanctus, sfînt). Locu cel maĭ sfînt al unuĭ templu saŭ al uneĭ bisericĭ interzis profanilor. La Jidanĭ, partea cea maĭ secretă a templuluĭ din Ierusalim, în care se păstra arca alianțeĭ. Fig. Loc sfînt orĭ care inspiră respect: această casă e un sanctuar al onoriĭ.

sanctuariu sn vz sanctuar

sanctuar (desp. sanc-tu-ar) s. n., pl. sanctuare

sanctuar (sanc-tu-ar) s. n., pl. sanctuare

sanctuar s. n. (sil. sanc-tu-ar), pl. sanctuare

sanctuar, -are.

SANCTUAR s. 1. v. altar. 2. naos. (~ în templele antice.) 3. v. sfânta sfintelor.

SANCTUAR s. (BIS.) 1. altar, (rar) pristol, (înv. și pop.) oltar, (înv.) jertfelnic, trebnic. (~ la creștini.) 2. naos. (~ în templele antice.) 3. sfînta sfintelor. (~ la iudei.)