sardonic, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 83 / Pl: ~ici, ~ice / E: lat sardonicus, fr sardonique] 1 (D. râs, zâmbet, voce etc.) Care exprimă ironie ori satisfacție răutăcioasă, sarcasm (1), batjocură. 2 (D. oameni) Care se manifestă printr-o ironie ori satisfacție răutăcioasă, prin sarcasm (1), cinism, dispreț.

SARDONIC, -Ă, sardonici, -e, adj. (Despre rîs, zîmbet) Care exprimă o batjocură necruțătoare sau o satisfacție răutăcioasă, diabolică. V. sarcastic. Aruncă asupra lui Boroboață o privire disprețuitoare și, dînd într-un rîs sardonic, curmă tăcerea. FILIMON. C. 164. ◊ (Adverbial) A rîs, s-a veselit sardonic. C. PETRESCU, A. R. 32. Bravo! bun gust ai! zise, rînjind sardonic. CARAGIALE, M. 28.

SARDONIC, -Ă adj. (Despre rîs, zîmbet; adesea adv.) Care dă gurii un aspect răutăcios; batjocoritor, sarcastic. [Cf. fr. sardonique, lat. sardonicus].

SARDONIC, -Ă adj. (despre râs, zâmbet; și adv.) care exprimă răutate, satisfacție diabolică; batjocoritor, malițios, sarcastic. (< fr. sardonique)

SARDONIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre râs, zâmbet) Care exprimă o intenție răutăcioasă; cu răutate. /<lat. sardonicus, fr. sardonique

sardonic a. se zice de un râs convulsiv, ironic și răutăcios: temându-mă de-a lumii sardonică zâmbire AL.

* sardónic, -ă adj. (lat. sardonicus, d. vgr. sardonikos, adică „din Sardinia”, aĭ căreĭ locuitorĭ primitivĭ, de neam fenician, sacrificaŭ zeilor oamenĭ și sileaŭ rudele victimelor să asiste și să rîdă. Uniĭ zic că vine de la o plantă sardică care pungea gura cînd o mîncaĭ). Rîs sardonic, rîs forțat (de nevoĭe saŭ de prefăcătorie). Adv. A rîde sardonic, a rîde mînzește.

sardoníce n. pl. tot așa (vgr. sardonyx, d. sardion, cornalină [d. Sardes, capitala Lidiiĭ] și onyx, onice; lat. sardonix, -onýchis, it. sardonico, fr. sardoine). Min. Un fel de calcedonie cărămizie cu nuanțe roșiĭ ca sîngele. – Fals sardónie (fr. sardoine, ca Macedonia față de Macédoine).

sardonic (livr.) adj. m., pl. sardonici; f. sardonică, pl. sardonice

sardonic (livr.) adj. m., pl. sardonici; f. sardonică, pl. sardonice

sardonic adj. m., pl. sardonici; f. sg. sardonică, pl. sardonice

SARDONIC adj. v. batjocoritor, sarcastic.

sardonic adj. v. BATJOCORITOR. SARCASTIC.