opțiuni
  • info

13 definiții pentru scăzământ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂZĂMÂNT, scăzăminte, s. n. Pierdere, reducere (în greutate, volum etc.), scădere; (concr.) parte (dintr-o marfă) care se pierde, se reduce (în greutate, volum etc.). – Scădea + suf. -ământ.

SCĂZĂMÂNT, scăzăminte, s. n. Pierdere, reducere (în greutate, volum etc.), scădere; (concr.) parte (dintr-o marfă) care se pierde, se reduce (în greutate, volum etc.). – Scădea + suf. -ământ.

scăzământ sn [At: MA 18v/5 / Pl: ~minte, (rar) ~uri / E: scaz (cf cădea) + -ământ] 1 Reducere, micșorare (din punct de vedere dimensional, cantitativ, numeric, al plafonului, al valorii, al importanței etc.). 2 Rezultat, efect al scăzământului (1). 3 (Ccr) Ceea ce (se) scade, se reduce (mai ales dintr-o obligație materială) Si: scădere (2). 4 (Înv; îlav) Cu ~ În mod incomplet. 5 (Fin; rar; spc) Scont. 6 (Rar; spc) Lipsă. 7 (Mat; îvr; spc) Scădere. 8 (Olt) Loc lăsat liber între plantele de cultură.

scăzământ n. efectul scăderii: rabat, reducțiune.

SCĂZĂMÎNT, scăzăminte, s. n. Pierdere din greutate; micșorare, reducere; scădere. Un butoi de bordo... l-am dat la drojdii, să-l facem rachiu, iar scăzămîntul... a fost de aproape două sute de vedre. STĂNOIU, C. I 85. ◊ Loc. adv. Fără scăzămînt = fără pierdere, fără lipsă; fără reținere, fără reducere.

scăzămînt n., pl. inte (d. scad, scaz, ca crezămînt, d. cred, crez). Scădere, reducere (din preț ș.a.): celuĭ ce cumpără maĭ mult i se acordă scăzămînt. Fig. Lipsă, defect: om fără scăzămînt. V. rabat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scăzământ s. n., pl. scăzăminte

scăzământ s. n., pl. scăzăminte

scăzământ s. n., pl. scăzăminte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂZĂMÂNT s. 1. micșorare, reducere. (Un ~ la impozite.) 2. v. rabat. 3. v. pierdere.

SCĂZĂMÂNT s. v. scădere.

Scăzământ ≠ adaos

SCĂZĂMÎNT s. micșorare, reducere. (Un ~ la impozite.) 2. rabat, reducere. (A face un ~ la prețul unei mărfi.) 3. pierdere, reducere. (~ în greutate.)

scăzămînt s. v. SCĂDERE.

Intrare: scăzământ
scăzământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăzământ
  • scăzământul
  • scăzământu‑
plural
  • scăzăminte
  • scăzămintele
genitiv-dativ singular
  • scăzământ
  • scăzământului
plural
  • scăzăminte
  • scăzămintelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scăzământ, scăzămintesubstantiv neutru

  • 1. Pierdere, reducere (în greutate, volum etc.). DEX '09 DLRLC
    sinonime: micșorare pierdere rabat reducere scădere antonime: adaos
    • format_quote Un butoi de bordo... l-am dat la drojdii, să-l facem rachiu, iar scăzămîntul... a fost de aproape două sute de vedre. STĂNOIU, C. I 85. DLRLC
    • 1.1. concretizat Parte (dintr-o marfă) care se pierde, se reduce (în greutate, volum etc.). DEX '09
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără scăzământ = fără pierdere, fără lipsă; fără reținere, fără reducere. DLRLC
etimologie:
  • Scădea + -ământ. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.