20 de definiții pentru schingiui
din care- explicative (11)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCHINGIUI, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ Fig. A deforma, a stâlci, a poci cuvintele, limba etc. – Schingi + suf. -ui.
schingiui vt [At: URICARIUL, IV, 69/5 / V: (reg) ~gui, scăn~, șc~ / Pzi: ~esc, (rar) schingiui / E: schingi1 + -ui] 1 (Fșa) A supune la (mari) suferințe fizice, la chinuri, la cazne trupești Si: a chinui, a tortura, (îvp) a căzni, a munci, (îrg) a pedepsi, (înv) a pătui2, a tescui, (reg) a negăti. 2 (Fig) A pronunța sau a scrie, a reproduce incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), (îrg) a schimonosi (3), a scâlcia, a stâlci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHINGIUI, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SCHINGIUI, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A bate rău, a maltrata, a chinui, a tortura; (învechit) a supune la cazne. Acu nu le mai ajunge că ne schingiuiesc pe noi, încep să ne oropsească și copilașii. REBREANU, R. II 38. Au tăbărît cu toții pe dînsul și l-au schingiuit. CREANGĂ, P. 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SCHINGIUI ~esc tranz. 1) A supune unor chinuri (fizice sau morale) groaznice; a tortura. 2) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a stâlci. [Sil. schin-giu-i] /schingi + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
schingiuì v. Mold. a tortura: au tăbărît cu toții pe dânsul și l’au schingiuit după placul lor CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scăngiui v vz schingiui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schingui v vz schingiui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șchingiui v vz schingiui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
schingĭuĭésc v. tr. (d. schingĭ, ca și ngr. skendzevo [scris skentz-], id.). Chinuĭesc, căznesc, torturez. – Și -guĭesc (Munt.). Rar și șch-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șchingĭuĭésc, V. schingĭuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
schingiui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiesc, 3 sg. schingiuiește, imperf. 1 schingiuiam; conj. prez. 1 sg. să schingiuiesc, 3 să schingiuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
schingiui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiesc, imperf. 3 sg. schingiuia; conj. prez. 3 să schingiuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
schingiui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiesc, imperf. 3 sg. schingiuia; conj. prez. 3 sg. și pl. schingiuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
schingiui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiesc, conj. schingiuiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
schingiuesc, -giuiască 3 conj., -giuiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCHINGIUI vb. v. tortura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCHINGIUI vb. v. deforma, denatura, poci, schimonosi, scâlcia, stâlci, stropși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
schingiui vb. v. DEFORMA. DENATURA. POCI. SCHIMONOSI. SCÎLCIA. STÎLCI. STROPȘI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHINGIUI vb. a canoni, a căzni, a chinul, a munci, a tortura, a trudi, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi crima.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
schingiui, schingiuiescverb
- 1. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Acu nu le mai ajunge că ne schingiuiesc pe noi, încep să ne oropsească și copilașii. REBREANU, R. II 38. DLRLC
- Au tăbărît cu toții pe dînsul și l-au schingiuit. CREANGĂ, P. 60. DLRLC
-
-
- A schingiui limba. DEX '98
-
etimologie:
- Schingi + -ui. DEX '98 DEX '09