sclip¹ sm [At: DLR / Pl: ~i / E: nct] Traversă.

sclip² sn [At: DOSOFTEI, ap. TRDG / Pl: ~uri / E: pn dal sklip] (Înv) 1-2 (Boltă sau) arcadă la o construcție. 3 (Pex) Încăpere. 4 Construcție subterană (boltită). 5 (Csnp; lpl) Coloane care susțin o boltă sau o arcadă.

SCLIP s.n. (Mold.) Boltă, arcadă. Nici peste tot poate unul de altul să să lipască, și ca cum am dzice pre vun râtund sclip sau în vîrful acelui rătund sclip. CD 1698, 35^v. Fiecare picior de pod să fie stătut de 170 picioare departe unul de altul și din picior în picior boltă, sau cum mai prost zicem, sclip rădicat. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST., s.v. atocma; PSEUDO-COSTIN; CD 1770, 44^r. ♦ Cămară; pivniță (boltită). A: Vel clucer . . . este purtătorul de grijă a mezelilor ce se aduc de Ia beciul domnesc și de la sclipul despre doamna. GHEORGACHI. // ♦ Pl. Coloane care susțin o boltă sau o arcadă. B: Au făcut porții besericii stîlpi de lemn . . . sclipuri împătrit. BIBLIA (1688). Etimologie: pol. sklep. Cf. a r g e a (2); c e l a r, c l e a t; b e c i, p o h r e b.

sclip n., pl. urĭ (pol. sklep). Vechĭ (N. Cost, 2, 33). Boltă. – Și la Cant.

SCLIP s. v. arc, arcadă, boltă, boltitură, cupolă.

sclip s. v. ARC. ARCADĂ. BOLTĂ. BOLTITURĂ. CUPOLĂ.

sclip (-puri), s. n. – (Mold.) Boltă. Pol. sklep (Tiktin). – Der. sclipui, vb. (înv., a bolti; Mold., a asambla, a reuni) al cărui ultim sens a fost pus în legătură de Candrea cu bg. sklepvam, și de Scriban cu a sclipi.

sclip¹, sclipi, s.m. (reg.) traversă de lemn pentru calea ferată.