14 definiții pentru scrântit
din care- explicative (9)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCRÂNTIT, -Ă, scrântiți, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație; luxat. 2. Fig. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal; nebun, țicnit. – V. scrânti.
SCRÂNTIT, -Ă, scrântiți, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație; luxat. 2. Fig. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal; nebun, țicnit. – V. scrânti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrântit, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~rin~, (reg) sclin~, sclân~ / Pl: ~iți, ~e / E: scrânti] 1 (D. oase sau d. extremități mobile ale oaselor) Deplasat din articulația din care face parte. 2 (D. membrele corpului) Care are deplasat un os, o articulație etc. din poziția normală Si: luxat, dezarticulat, dislocat, răsucit, sucit2, (reg) proclintit. 3 (Mai ales d. oameni) Care are un os, un membru etc. scrântit (1-2). 4 (Fig; d. oameni sau d. mintea, gândurile lor) Care și-a pierdut judecata normală Si: alienat, dezechilibrat, dement, (pop) smintit, smucit, țicnit, (îrg) nerod, (reg) sașiu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sclântit, ~ă a vz scrântit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sclintit, ~ă a vz scrântit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrintit, ~ă a vz scrântit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCLINTI vb. IV v. scrânti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SCLINTIT, -Ă adj. v. scrîntit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRINTIT, -Ă adj. v. scrîntit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRÎNTIT, -Ă, scrîntiți, -te, adj. 1. (Despre oase, încheieturi, membre) Scos, deplasat din articulație; luxat. Mînă scrîntită. ♦ Fig. Deformat, alterat. Porni axionul, de unde lăsase cu vocea zgîriată și cam scrîntită de ciudă. STĂNOIU, C. I 196. 2. Fig. (Despre oameni și despre facultățile lor mintale) Dezechilibrat, tulburat, nebun. Îmi declară pe față, cu mînie, că sînt scrîntit. VORNIC, P. 13. Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei, cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I 54. – Variante: scrintit, -ă (la TDRG), sclintit,-ă (SBIERA, P. 318) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCRÂNTIT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCRINTIT adj. v. luxat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCRÎNTIT adj. (MED.) deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Os ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrîntit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
scrântit, -ă, scrântiți, -te adj. (d. oameni) nebun, dement
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
scrântit, scrântităadjectiv
- 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: luxat
- Mână scrântită. DLRLC
-
- Porni axionul, de unde lăsase cu vocea zgîriată și cam scrîntită de ciudă. STĂNOIU, C. I 196. DLRLC
-
-
- 2. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dement dezechilibrat nebun tulburat țicnit
- Îmi declară pe față, cu mînie, că sînt scrîntit. VORNIC, P. 13. DLRLC
- Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei, cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I 54. DLRLC
-
etimologie:
- scrânti DEX '98 DEX '09