7 definiții pentru scutit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scutit1 sn [At: SFC IV, 308 / Pl: ? / E: scuti] (Rar) 1 Protecție. 2 Adăpost (1) 3-8 Scutire (4-9).
scutit2, ~ă [At: (a. 1824) DOC. EC. 329 / Pl: ~iți, ~e / E: scuti] 1 a (Înv) Protejat. 2 a (Rar) Adăpostit2 (1). 3 sn (Rar) Adăpost (1). 4 a Care nu a (mai) fost supus (în condiții prevăzute de lege) la îndeplinirea unor îndatoriri (de obicei militare), la plata unor taxe, impozite etc. Si: (rar) dispensat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCUTIT, -Ă, scutiți, -te, adj. Dispensat de anumite obligații. (Substantivat) S-a făcut revizia scutiților și reformaților. SADOVEANU, P. M. 101.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scutit a. liber: scutit de armată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scutít, -ă adj. Dispensat, slobod, imun, neobligat: scutit de bir, de vamă. V. iscusat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCUTIT adj. v. adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, sigur.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scutit adj. v. ADĂPOSTIT. APĂRAT. FERIT. OCROTIT. PĂZIT. PROTEJAT. SIGUR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
scutit, scutităadjectiv
- 1. Dispensat de anumite obligații. DLRLC
- S-a făcut revizia scutiților și reformaților. SADOVEANU, P. M. 101. DLRLC
-