sedentar, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr sédentaire, lat sedentarius] 1 a (D. oameni) Care stă mult într-un singur loc, refuzând să facă mișcare în aer liber. 2 a (Pex) Care își părăsește rar domiciliul. 3 a (D. activități umane, d. mod de viață etc.) Care se desfășoară într-un loc fix. 4 a (D. activități umane) Care se desfășoară mai mult din poziția șezând. 5 a (D. activități umane; d. mod de viață) Care este lipsit de mișcare Si: (înv) șezător. 6 a (Fig; d. activități umane, d. mod de viață) Specific omului care duce o viață lipsită de mișcare, de griji etc. 7 a (D. populații; îoc „nomad”) Fixat definitiv pe un anumit teritoriu Si: stabil, statornic, (înv) așezător. 8 a (Mil; îs) Parte ~ă Parte a unei unități militare care rămâne în timp de război în garnizoană și are misiunea de a completa efectivele părții operative, de a ține registrele și evidența efectivelor, de a caza și instrui noile contingente chemate sub arme și de a îngriji bunurile rămase în cazarmă. 9 a (Mil; îs) Oficiu ~ Serviciu în organizarea armatei care, în timpul războiului se ocupă cu organizarea părții sedentare a armatei. 10-11 sf, a (Șîs pasăre ~ă) Pasăre care nu migrează în timpul iernii. 12 a (Îs) Pește ~ Pește care nu face decât deplasări mici în căutarea hranei. 13 a (Îs) Animal ~ Animal nevertebrat care stă temporar în galerii sau în tuburi protectoare de diferite tipuri, pe care și le face singur.

SEDENTAR, -Ă, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Care se deplasează cu greu de acasă, căruia nu-i place să umble, să facă mișcare în aer liber; (despre îndeletnicirile oamenilor) care se desfășoară într-un spațiu închis, nu necesită mișcare sau deplasare pe teren. ♦ (Despre populații) Stabil, statornicit într-un loc. Triburi nomade și sedentare. ◊ Păsări sedentare = păsări care nu emigrează în timpul iernii. (În opoziție cu parte activă) Parte sedentară = trupe rămase în garnizoană în timp de război. E vorba să se trimită un ofițer ca să aducă un transport de la partea sedentară. CAMIL PETRESCU, U. N. 381.

SEDENTAR, -Ă adj. (Despre oameni) Care șade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se face, se exercită șezînd; lipsit de mișcare. ♦ (Despre populații) Stabil; nemigrator, fixat de un loc stabil. [Cf. fr. sédentaire, lat. sedentarius < sedare – a fi așezat].

SEDENTAR, -Ă adj. (despre oameni) care șade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se exercită șezând; lipsit de mișcare. ♦ parte ~ă = parte a unităților militare care nu participă la război, având atribuții administrative. ◊ (despre populații) stabil; nemigrator. (< fr. sédentaire, lat. sedentarius)

SEDENTAR ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care obișnuiește să stea mai mult timp într-un loc; care stă mai mult acasă. 2) (despre ocupații) Care se exercită fără deplasări. 3) (despre populații, popoare) Care trăiește permanent în același loc; cu trai stabil. ◊ Păsări ~e păsări care nu migrează în timpul iernii. /<fr. sédontaire, lat. sedentarius

sedentar a. 1. care șade în casă, care iese puțin: vieață, profesiune sedentară; 2. fixat întrún loc: trupe sedentare.

*sedentár, -ă adj. (lat. sedentarius, d. sédens, -éntis, care șade, sédire,a ședea. V. sediŭ). Care șade (pe scaun) mult timp: croitoriĭ, cizmariĭ, scriitoriĭ duc o vĭață sedentară. Care ĭese rar din casă: bătrîniĭ îs sedentarĭ. Care rămîne loculuĭ în cazarmă, vorbind de trupe: partea sedentară a unuĭ regiment plecat la războĭ. Adv. În mod sedentar: a trăĭ sedentar.

sedentariu, ~ie a vz sedentar

sedentar adj. m., pl. sedentari; f. sedentară, pl. sedentare

sedentar adj. m., pl. sedentari; f. sedentară, pl. sedentare

sedentar adj. m., pl. sedentari; f. sg. sedentară, pl. sedentare

SEDENTAR adj. 1. (înv.) șezător. (Viață ~.) 2. v. stabil.

SEDENTAR adj. 1. (înv.) șezător. (Viață ~.) 2. fixat, stabil, statornic, (înv.) așezător, stătător. (Populație ~.)

Sedentar ≠ migrator, nomad, transhumant