semeți [At: (sec. XVII) CAT. MAN. I, 383 / V: (pop) sum~ (Pzi: sumeț), (înv) săm~, sim~ / Pzi: ~țesc / E: semeț] 1 vr A avea încredere exagerată în calitățile proprii Si: a se crede, a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngâmfa, a se lăuda, a se trufi¹, (rar) a se marțafoi², (îvp) a se mări, a se mândri, (pop) a se încrede, a se păuni (1), (înv) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, a se trufăși, (reg) a se bârzoi, a se făloși, a se marghioli, a se născocorî (1), a se sfătoși, (fam) a se furlandisi, a se înfoia, (arg) a se șucări. 2 vr (Pex) A deveni lipsit de respect, de rușine Si: a se obrăznici (1), (rar) a se întinde, (reg) a se lăina. 3 vr (Asr) A îndrăzni. 4 vt (Înv; îf simeți) A încuraja. 5 vt (Înv) A se baza (2). 6 vr (Îvp) A se răzvrăti.

SEMEȚI, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mîndri, a se lăuda, a-și da importanță; (depreciativ) a se fuduli, a se îngîmfa, a deveni trufaș. D-apoi, mătușă, nici neguțătorii din alte părți nu sînt mai prejos, s-a semețit străinul. SADOVEANU, D. P. 150. Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218. 2. A îndrăzni, a prinde curaj; a căpăta încredere. Cînd turcii de pe margine văzură trecerea sultanului cu atîta oștire asupra Ungariei, începură a se semeți. BĂLCESCU, O. II 171. – Variantă: (regional) sumeți (STANCU, D. 39, C. PETRESCU, C. V. 154, ODOBESCU, S. I 82) vb. IV.

A SE SEMEȚI mă ~esc intranz. A-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se înfumura; a se împăuna. /Din semeț

semețì v. a deveni semeț.

sămeți v vz semeți

simeți v vz semeți

sumeți¹ v vz semeți

sumeți² v vz sumete

sumețì v. a se semeți: Tătarii sumețindu-se în numărul lor BĂLC.

semețésc (Munt) și sumețésc (Mold. Trans). v. tr. (d. semeț, sumeț). Rar azĭ. Fac semeț. V. refl. Mă fac semeț. – Vechĭ și să-, sî-, si- și însumețesc.

!semeți (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă semețesc, 3 sg. se semețește, imperf. 1 sg. mă semețeam; conj. prez. 1 sg. să mă semețesc, 3 să se semețească; imper. 2 sg. afirm. semețește-te; ger. semețindu-mă

!semeți (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se semețesc, imperf. 3 sg. se semețea; conj. prez. 3 să se semețească

semeți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. semețesc, imperf. 3 sg. semețea; conj. prez. 3 sg. și pl. semețească

semețesc, -țeam 1 imp.

SEMEȚI vb. v. îngâmfa.

SEMEȚI vb. v. baza, bizui, conta, cuteza, fundamenta, îmbărbăta, împotrivi, încrede, încumeta, încuraja, îndemna, îndrăzni, însufleți, întemeia, opune, răscula, răzvrăti, revolta, ridica, sprijini, stimula, susține.

semeți vb. v. BAZA. BIZUI. CONTA. CUTEZA. FUNDAMENTA. ÎMBĂRBĂTA. ÎMPOTRIVI. ÎNCREDE. ÎNCUMETA. ÎNCURAJA. ÎNDEMNA. ÎNDRĂZNI. ÎNSUFLEȚI. ÎNTEMEIA. OPUNE. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. SPRIJINI. STIMULA. SUSȚINE.

SEMEȚI vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

semeți (-țesc, -it), vb. – 1. A încuraja, a îndrăzni. – 2. (Refl.) A se mîndri, a se făli. – 3. (Refl.) A face pe grozavul, a-și lua nasul la purtare. – Var. sămeți, sumeți, sîmeți, și der. Sl. sŭmĕti „a îndrăzni” (Cihac, II, 336; Tiktin; Berneker, II, 47), cf. sb. smeti; probabil contaminat cu formația expresivă, sau cel puțin cu tratamentul expresiv al lui sumuța, asmuța, deoarece ar explica greu fonetismul rom. – Der. semeț, adj. (mîndru, arogant); semețește, adv. (cu îngîmfare); semeție, s. f. (mîndrie, fală, trufie, insolență).