severitate sf [At: CALENDARIU (1794), 30/6 / Pl: ~tăți / E: fr sévérité, lat severitas, -atis] 1 Respectare cu cea mai mare rigoare a anumitor lucruri (considerate obligatorii sau recomandabile) Si: strășnicie, strictețe. 2 Manifestare, atitudine, comportare de om sever² (2) Si: asprime, exigență, (îvr) strângere, rigurozitate. 3 (Spt) Situație în care diferența dintre punctele marcate și cele primite este foarte mare. 4 Aspect al unor obiecte, al unor construcții etc. caracterizat prin absența ornamentelor, prin simplitate, prin sobrietate etc.

SEVERITATE s. f. Asprime, strășnicie; rigiditate, duritate, austeritate.

SEVERITATE s.f. Asprime, strășnicie; rigiditate. [Cf. fr. sévérité, lat. severitas].

SEVERITATE s. f. asprime, exigență, rigiditate, austeritate. (< fr. sévérité, lat. severitas)

SEVERITATE f. 1) Caracter sever. 2) Comportament sever; asprime. /<fr. sévérité, lat. severitas, ~atis

severitate f. strășnicie.

*severltáte f. (lat. sevéritas, -átis). Caracteru de a fi sever.

severitate s. f., g.-d. art. severității

severitate s. f., g.-d. art. severității

severitate s. f., g.-d. art. severității; pl. severități

SEVERITATE s. v. gravitate, pericol, periculozitate, primejdie, seriozitate.

SEVERITATE s. 1. v. exigență. 2. asprime, constrângere, intransigență, rigoare, rigurozitate, strășnicie, strictețe, (înv.) strășnicire, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 3. v. seriozitate. 4. austeritate, gravitate, rigorism, sobrietate, (fig.) asprime. (~ liniilor unei construcții.)

SEVERITATE s. 1. exigență, pretenție, rigurozitate. (~ unui profesor față de elevii săi.) 2. asprime, constrîngere, intransigență, rigoare, rigurozitate, strășnicie, strictețe, (înv.) strășnicire, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 3. seriozitate. (~ liniilor feței.) 4. austeritate, gravitate, rigorism, sobrietate, (fig.) asprime. (~ liniilor unei construcții.)

severitate s. v. GRAVITATE. PERICOL. PERICULOZITATE. PRIMEJDIE. SERIOZITATE.

SEVERITATE. Subst. Severitate, strictețe, exigență, rigorism, rigurozitate, rigoare; asprime (fig.), strășnicie; lipsă de indulgență, intoleranță, netoleranță, neîngăduință, intransigență; implacabilitate (rar), inexorabilitate (rar); rigiditate (fig.), inflexibilitate (fig.), fermitate. Austeritate, sobrietate; puritanism, ascetism, stoicism. Disciplină, spirit de ordine. Duritate, insensibilitate; neomenie, înverșunare, îndîrjire, neîndurare, neînduplecare. Adj. Sever, strict, exigent, pretențios, rigorist, riguros, aspru (fig.), strașnic; intolerant, netolerant, neîngăduitor, intransigent, neiertător, implacabil, inexorabil; rigid (fig.), inflexibil (fig.), ferm. Auster, sobru, puritan, spartan (fig.), ascetic. Dur (fig.), insensibil (fig.), rece, distant; drastic, draconic; neomenos, inuman, neuman, neomenit (înv.), înverșunat, îndîrjit, rău, nemilos, crud, neîndurător, neîndurat, neînduplecat. Vb. A fi sever (aspru, exigent), a trata cu asprime (cu severitate), a manifesta exigență, a nu tolera, a nu ierta, a nu cruța, a strășnici (rar); a avea inimă de piatră (împietrită); a fi mînă de fier (mînă forte), a ține la respect, a nu lăsa să crîcnească, a ține în frîu, a ține din scurt, a pune șaua pe cineva, a călări pe cineva. A se îndîrji, a se înverșuna, a se înrăi; a nu se îndura, a fi crud (nemilos), a fi fără inimă, a fi rău (cîinos, negru) la inimă. Adv. Cu severitate, cu asprime, cu strășnicie, fără milă, necruțat (înv.). V. ascetism, asuprire, neîndurare, neomenie, obligație, răutate.