sfrijit, ~ă a [At: DONICI, ap. CADE / V: (îrg) ~răj~, ~rej~ / Pl: ~iți, ~e / E: sfriji] 1 (D. oameni, animale și plante sau d. părți ale lor) Care s-a oprit din creștere, din dezvoltare Si: izinit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, uscat, (reg) prizărit, sfirosit, șiștăvit. 2 (D. oameni, animale și plante sau d. părți ale lor) Care a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice) Si: izinit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, uscat, (reg) prizărit, șiștăvit. 3 (Prc; d. animale) Care a pierdut din greutate Si: costeliv, (fam) jigărit, (reg) sfirosit, sfoiegit, zălezit. 4 (Pex; d. animale) Care are o constituție firavă.

SFRIJIT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. Slab, slăbănog, pipernicit; jigărit. Un mînz sfrijit pășea împreună cu caii. DUMITRIU, V. L. 126. În locul unor oameni turnați dintr-o bucată pe calupuri gigantice, a răsărit o lume sfrijită de oameni mărunți. HOGAȘ, H. 46. Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, P. 148. ◊ (Substantivat) Se frecă la ochi, se mai uită o dată, și ce să vază? O sfrijită de lighioaie... de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, L. 206. (Ca termen de ocară) Drege tu pe cine-ai mai dres, sfrijitule. ALECSANDRI, T. 399. – Variantă: sfrejit, -ă (CARAGIALE, la CADE) adj.

sfrijit a. slab și pipernicit; cu chipul sfrijit ca o iazmă. ISP. [Origină necunoscută].

sfrăjit, ~ă a vz sfrijit

sfrejit, ~ă a vz sfrijit

SFREJIT, -Ă adj. v. sfrijit.

sfrijit.

SFRIJIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) târcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogârjit, (Mold. și Transilv.) pogârjit. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpând, prizărit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mârșav, ticălos, (reg.) gubav, morânglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.) 4. scheletic, slab, (pop. și fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit. (Ce om ~!)

SFRIJIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, mornglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.) 4. slab, (pop. și fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit. (Ce om ~!)

Sfrijit ≠ zdravăn, grăsan