6 definiții pentru sfârtecare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFÂRTECARE, sfârtecări, s. f. Acțiunea de a sfârteca și rezultatul ei. [Var.: sfârticare s. f.] – V. sfârteca.
SFÂRTICARE s. f. v. sfârtecare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfârtecare s. f., g.-d. art. sfârtecării; pl. sfârtecări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!sfârtecare s. f., g.-d. art. sfârtecării; pl. sfârtecări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFÂRTECARE s. 1. ciopârțire, sfâșiere, (pop. și fam.) căsăpire, (Mold. și Bucov.) hăcuire. (~ unui animal, la tăiere.) 2. sfâșiere, (înv. și reg.) mursecare. (~ cuiva de către animalele sălbatice.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFÎRTECARE s. 1. ciopîrțire, sfîșiere, (pop. și fam.) căsăpire, (Mold. și Bucov.) hăcuire. (~ unui animal, la tăiere.) 2. sfîșiere, (înv. și reg.) mursecare. (~ cuiva de către animalele sălbatice.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sfârtecare, sfârtecărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a sfârteca și rezultatul ei. DEX '09
etimologie:
- sfârteca DEX '09