SIMULAȚIE, simulații, s. f. Simulare; spec. (Jur.) folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. [Var.: simulațiune s. f.] – Din fr. simulation, lat. simulatio, -onis.

simulație sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr simulation] 1 (Asr) Simulare (1). 2 (Jur) Folosire a unui înscris care constată un act juridic necorespunzător unei operații reale.

SIMULAȚIE, simulații, s. f. Simulare; spec. (Jur.) folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. [Var.: simulațiune s. f.] – Din fr. simulation, lat. simulatio, -onis.

SIMULAȚIE, simulații, s. f. Simulare.

SIMULAȚIE s.f. Simulare. [Gen. -iei, var. simulațiune s.f. / cf. fr. simulation, lat. simulatio].

SIMULAȚIE s. f. simulare. ◊ (jur.) folosire de către cineva a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. (< fr. simulation, lat. simulatio)

simulațiune sf vz simulație

SIMULAȚIUNE s.f. v. simulație.

*simulațiúne f. (lat simulatio, -ónis). Acțiunea de a simula. – Și -áție, dar ob. -áre.

simulație (desp. -ți-e) s. f., art. simulația (desp. -ți-a), g.-d. art. simulației; pl. simulații, art. simulațiile (desp. -ți-i-)

simulație (-ți-e) s. f., art. simulația (-ți-a), g.-d. art. simulației; pl. simulații, art. simulațiile (-ți-i-)

simulație s. f. (sil. -ți-e), art. simulația (sil. -ți-a), g.-d. art. simulației; pl. simulații, art. simulațiile (sil.-ți-i-)

SIMULAȚIE s. prefăcătorie, simulare, (înv.) prefăcanie. (E o simplă ~.)

SIMULAȚIE s. prefăcătorie, simulare, (înv.) prefăcanie. (E o simplă ~.)

SIMULAȚÍE (< fr.; lat.) s. f. Faptul de a simula; prefăcătorie; falsificare; simulare. ♦ (Dr.) Folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale, fie că această operație nu a avut loc (în cazul ficțiunii), fie că operația reală este alta decât aceea arătată în înscris (în cazul deghizării), fie că operația reală a intervenit între alte persoane decât cele indicate în înscris ca fiind părți (în cazul interpunerii de persoane).