situa vtr [At: CR (1836), 153¹/12 / P: ~tu-a / Pzi: ~uez / E: fr situer] 1-2 vtr A (se) așeza într-un anumit loc Si: a (se) amplasa, a (se) fixa (4-5), a (se) localiza, a (se) plasa², a (se) pune, a (se) stabili. 3-4 vtr A (se) include într-un ansamblu, într-o categorie etc. 5-6 vtrf A ocupa sau a face să ocupe un anumit loc într-o ierarhie Si: a (se) fixa, a (se) stabili. 7-8 vtrf (Pex) A lua sau a face să ia o anumită atitudine față de o problemă dată. 9-10 vtrf (Pex) A acționa sau a face să acționeze de pe o anumită poziție. 11-12 vtr (C. i. fapte, evenimente etc.) A exista sau a face să existe într-o anumită într-un anumit moment istoric Si: a (se) așeza (13-14) , a (se) amplasa, a (se) fixa, a (se) localiza, a (se) plasa², a (se) pune, a (se) stabili.

SITUA, situez, vb. I. Refl. A ocupa un anumit loc în spațiu (sau într-o ordine, într-o ierarhie); p. ext. a lua o anumită atitudine față de o problemă dată. Satul ei era situat pe o înălțime de unde ochiul vedea o întindere de două ore. BOLINTINEANU, O. 413. Casa era situată pe vîrful dealului. id. ib. 413.

SITUA, situez, vb. I. Refl. A ocupa un anumit loc într-o ordine, într-o ierarhie; p. ext. a lua o anumită atitudine față de o problemă dată; a activa de pe o anumită poziție. ♦ Tranz. A așeza într-un anumit loc; a desemna locul cuiva. – Fr. situer.

SITUA vb. I. refl. A ocupa un anumit loc într-o ordine; (p. ext.) a lua o atitudine, a activa de pe o anumită poziție. ♦ tr. A așeza într-un anumit loc. [Pron. -tu-a, p. i. 3,6 -uează, ger. -uînd. / < fr. situer, it. situare, cf. lat. situs – așezare].

SITUA vb. I. refl. a ocupa un anumit loc într-o ordine; (p. ext.) a lua o atitudine. II. tr. a așeza într-un anumit loc. (< fr. situer)

A SITUA ~ez tranz. 1) A face să se situeze. 2) (fapte, evenimente etc.) A plasa cu ajutorul gândirii, imaginației sau a mijloacelor artistice (în timp, în spațiu sau într-un ansamblu de valori). Autorul ~at acțiunea în Moldova secolului XV. [Sil. -tu-a-] /<fr. situer, lat. situare

A SE SITUA mă ~ez intranz. A deține un anumit loc (în spațiu, în timp sau într-un sistem ierarhic de valori). * ~ pe o (anumită) poziție a) a lua o (anumită) atitudine; a-și expune punctul de vedere; b) a avea o părere personală. ~ pe punctul de vedere (al cuiva) a accepta opinia cuiva; a adera la punctul de vedere (al cuiva). /<fr. situer, lat. situare

situéz v. tr. (fr. situer, în latina scolastică situare, d. situs, situațiune). Așez, pun (vorbind de un oraș, o casă). Consider că e în cutare loc pe hartă.

situa (a ~) (desp. -tu-a) vb., ind. prez. 1 sg. situez (desp. -tu-ez), 3 situează (desp. -tu-ea-), 1 pl. situăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să situez, 3 să situeze; ger. situând (desp. -tu-ând)

situa (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 situează, 1 pl. situăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să situeze (-tu-e-); ger. situând (-tu-ând)

situa vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. situez, 1 pl. situăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. situeze (sil. -tu-e-); ger. situând (sil. -tu-ând)

situa (ind. prez. 1 sg. situez, 3 sg. și pl. situează)

situez, -uează 3, -ueze 3 conj., -uam 1 imp.

SITUA vb. 1. a se clasa, a se clasifica, a se plasa. (S-a ~ al șaptelea la concurs.) 2. a (se) amplasa, a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...) 3. a se afla, a fi, a se găsi, a veni, (înv. și pop.) a cădea. (Satul se ~ pe Olt.) 4. a (se) plasa, a (se) pune. (Articolul enclitic se ~ la sfârșitul numelui, în limba română.)

SITUA vb. 1. a se clasa, a se clasifica, a se plasa. (S-a ~ al șaptelea la concurs.) 2. a (se) amplasa, a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...) 3. a se afla, a fi, a se găsi, a veni, (înv. și pop.) a cădea. (Satul se ~ pe Olt.) 4. a (se) plasa, a (se) pune. (Articolul enclitic se ~ după nume.)