opțiuni

6 definiții pentru smintă (sminteală)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

smintă sf [At: DOSOFTEI, PS. 63/19 / V: smân~ / Pl: ~te / E: pvb sminti] 1 (Îrg) Sminteală (1). 2 (Îrg) Pagubă. 3 (Reg; îe) A da (pe cineva) de ~ A face cuiva rău. 4 (Reg; îae) A supăra. 5 (Îrg) Greșeală (2). 6 (Înv; îe) A cădea în ~ A greși (1). 7 (Îrg) Vină. 8 (Îrg) Defect (5).

smíntă (Trans. Ban.) și smîntă (vechî) f., pl. sminte (d. smintesc). Sminteală, greșeală.

smântă sf vz smintă

smîntă f. V. smintă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMINTĂ s. v. abatere, alienare, alienație, boală mintală, culpabilitate, culpă, daună, demență, eroare, greșeală, nebunie, pagubă, păcat, pierdere, prejudiciu, sminteală, smintire, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție.

smintă s. v. ABATERE. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. CULPABILITATE. CULPĂ. DAUNĂ. DEMENȚĂ. EROARE. GREȘEALĂ. NEBUNIE. PAGUBĂ. PĂCAT. PIERDERE. PREJUDICIU. SMINTEALĂ. SMINTIRE. STRICĂCIUNE. ȚICNEALĂ. VINĂ. VINOVĂȚIE.

Intrare: smintă (sminteală)
smântă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smintă
  • sminta
plural
  • sminte
  • smintele
genitiv-dativ singular
  • sminte
  • smintei
plural
  • sminte
  • smintelor
vocativ singular
  • smintă
  • sminto
plural
  • smintelor