opțiuni
  • info

19 definiții pentru sorginte

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORGINTE, sorginți, s. f. 1. (Livr.) Izvor, sursă (de informații); origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – Din it. sorgente.

sorginte sf [At: HELIADE, O. I, 359 / V: (înv) sorgint sm, (după it) ~gente smf / Pl: ~nți, (înv) ~ / E: it sorgente] 1 (Înv) Izvor (de apă). 2 (Liv) Origine.

SORGINTE, sorginți, s. f. 1. (Livr.) Izvor, sursă, origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – Din it. sorgente.

SORGINTE, (1, rar) sorginți, s. f., (2, rar) sorginte, s. n. 1. Izvor, sursă de informații. Putem spune, din sorginte autorizată, că ieri s-a petrecut... o scenă, care caracterizează situațiunea întreagă. CARAGIALE, O. II. 298. Din sorginte particulară nu am vreo știre. id. ib. VII 38. 2. (Învechit) Izvor de apă. Pe aici erau grădinile lui Priam și sorgintele Seamandrului. BOLINTINEANU, O. 308. În stînga acestei gîrle, la munteni, cum le numesc localnicii, sînt salamuri sau sorginte de apă sărată. L. IONESCU, P. 31.

SORGINTE, (1) sorginte, s. f., (2) sorginți, s. m. 1. (Livresc) Izvor, sursă de informații; origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – It. sorgente.[1]

  1. Probabil (2) tot s. f. (vezi și DEX ’98, NODEX, DN). — gall

SORGINTE s.f. (Liv.) Izvor, sursă (de informații); origine. [Pl. -nți. / < it. sorgente].

SORGINTE s. f. izvor, sursă; origine. (< it. sorgente)

SORGINTE ~ți f. 1) înv. Loc de unde izvorăște o apă; izvor. 2) fig. livr. Sursă de informație; izvor. /<it. sorgente

sorginte f. izvor.

*sorgínte f., pl. țĭ (it sorgente, izvor, d. sórgere, lat. surgere, a izvorî. V. sursă). Rar. Izvor: sorgintea Dunăriĭ, soarele e sorgintea luminiĭ. Fig. Sorgintea uneĭ informațiunĭ.

sorgente smf vz sorginte

sorgint sm vz sorginte

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sorginte (livr.) s. f., g.-d. art. sorginții; pl. sorginți

sorginte (livr.) s. f., g.-d. art. sorginții; pl. sorginți

sorginte s. f., g.-d. art. sorginții; pl. sorginți

sorginte, -tea a.; -ți pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SORGINTE s. v. izvor, început, obârșie, origine, proveniență, sursă.

sorginte s. v. IZVOR. ÎNCEPUT. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ. SURSĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sorginte s. f. – Sursă, izvor. It. sorgente.

Intrare: sorginte
sorginte1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F109)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorginte
  • sorgintea
plural
  • sorginți
  • sorgințile
genitiv-dativ singular
  • sorginți
  • sorginții
plural
  • sorginți
  • sorginților
vocativ singular —
plural —
sorginte2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorginte
  • sorgintea
plural
  • sorginte
  • sorgintele
genitiv-dativ singular
  • sorginte
  • sorgintei
plural
  • sorginte
  • sorgintelor
vocativ singular —
plural —
sorgint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sorgente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sorginte, sorgințisubstantiv feminin

  • 1. livresc Izvor, sursă (de informații). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: izvor origine sursă
    • format_quote Putem spune, din sorginte autorizată, că ieri s-a petrecut... o scenă, care caracterizează situațiunea întreagă. CARAGIALE, O. II. 298. DLRLC
    • format_quote Din sorginte particulară nu am vreo știre. CARAGIALE, O. VII 38. DLRLC
  • 2. învechit Izvor de apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe aici erau grădinile lui Priam și sorgintele Seamandrului. BOLINTINEANU, O. 308. DLRLC
    • format_quote În stînga acestei gîrle, la munteni, cum le numesc localnicii, sînt salamuri sau sorginte de apă sărată. L. IONESCU, P. 31. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.