spelcă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) spil~, speal~, spilc s, ~elt (Pl: șpelturi) sn / Pl: ~lci, ~lce / E: ucr шпилька] (Pop) 1 Ac cu gămălie. 2 (Spc) Ac cu gămălie mare cu care se prinde un obiect de îmbrăcăminte și care este folosit și ca podoabă. 3 (Pex) Agrafă (1). 4 (Pex) Broșă (1). 5 av (Îe) A (se) găti ~ A (se) dichisi în mod deosebit. 6 av (Rar; îf spilc; îe) A luci spilc A fi dichisit. 7 Ac de păr.

SPELCĂ, spelci, s. f. (Mai ales în Mold.) Ac de cap. V. ac. Ana Cișcova cînta, potrivindu-și în spelci de sîrmă cozile și privindu-și fața albă în oglindă. SADOVEANU, N. P. 185. Purta părul ei frumos, ridicat într-o arhitectură complicată și susținută cu tot felul de spelci de argint. CAMIL PETRESCU, O. II 507. – Variantă: spilcă (DELAVRANCEA, S. 11, MAT. FOLK. 115) s. f.

SPELCĂ ~ci f. pop. Obiect de sârmă, îndoit sub formă de U, care servește la prinderea părului; ac de păr; agrafă. /<ucr. špyl’ka

spelcă f. V. spilcă.

spélcă, V. spilcă.

spilc sn vz spelcă

spilcă sf vz spelcă

spilcă f. ac cu gămălie. [Rus. ȘPILĬKA].

spilcă f., pl. ĭ (rut. rus. spilĭka, id.; pol. spilka, spilcă, spinka, cataramă). Vest. Fibulă, bold mare (agrafă) de ținut prinsă pe corp o broboadă, un șal ș. a. Adv. Gătit spilcă, foarte spilcuit scos ca din cutie (fr. à qualre épingles). Est (spelcă). Sîrmă încovoĭată în formă de U cu care femeile își prind păru (în vest ac de cap). V. nap.

spelcă (reg.) s. f., g.-d. art. spelcii; pl. spelci

spelcă (reg.) s. f., g.-d. art. spelcii; pl. spelci

spelcă s. f., g.-d. art. spelcii; pl. spelci

spelcă

SPELCĂ s. v. ac cu gămălie, ac de cap, ac de păr.

spelcă s. v. AC CU GĂMĂLIE. AC DE CAP. AC DE PĂR.

spelcă (ci), s. f. – 1. Ac de păr, agrafă. – 2. Ac cu gămălie. – Var. spilcă. Sl., cf. sb. spilka, pol. szpilka, rus., rut. špilĭka (Miklosich, Fremdw., 127; Cihac, II, 356; Iordan, Dift., 97). – Der. spilcui vb. (Mold., a prinde cu bolduri; a se găti, a se dichisi); spilcuță, s. f. (crizantemă, Chrysanthemum parthenium).