14 definiții pentru spondeu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPONDEU, spondei, s. m. (În versificația greco-latină) Picior de vers compus din două silabe lungi. [Pl. și: (n.) spondee] – Din lat. spondeus, fr. spondée.

SPONDEU, spondei, s. m. (În versificația greco-latină) Picior de vers compus din două silabe lungi. [Pl. și: (n.) spondee] – Din lat. spondeus, fr. spondée.

spondeu sm [At: MACARIE1, GRAM. 134/9 / V: (înv) ~diu / Pl: ~ei, ~ee sn / E: lat spondeus, fr spondée] 1 În versificația greco-latină, picior de vers format din două silabe lungi. 2 Vas pentru libații. 3 Arie muzicală lentă, cântată la flaut, care însoțea libațiile.

SPONDEU, spondei, s. m. (În metrica greco-latină) Picior de vers compus din două silabe lungi.

SPONDEU s.m. 1. Picior de vers greco-latin, format din două silabe lungi. 2. Vas pentru libații. 3. Arie muzicală lentă la flaut, care însoțea libațiile. [< lat. spondeus, gr. < spondeion].

SPONDEU s. m. 1. picior de vers greco-latin din două silabe lungi. 2. vas pentru libații. 3. arie muzicală lentă la flaut, care însoțea libațiile. (< lat. spondeus, fr. spondée)

SPONDEU ~e n. Picior de vers compus din două silabe accentuate (în metrica modernă) sau din două silabe lungi (în metrica antică). /<lat. spondeus, fr. spondée

spondeu n. picior compus din două silabe lungi, în prozodia greco-latină.

*spondéŭ n., pl. ee saŭ eĭe (vgr. spondelos, lat. spondéus). Picĭor de vers grecesc orĭ latin compus din doŭă silabe lungĭ.

spondiu sn vz spondeu

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!spondeu s. m., art. spondeul; pl. spondei, art. spondeii

spondeu s. m. / s. n., art. spondeul; pl. spondei/spondee

spondeu s. m. /s. n., art. spondeul; pl. m. spondei /n. spondee

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spondeu (< gr. σπονδεῖος, din σπονδή „libație”) (În prozodia antică), picior (1) metric format din două silabe lungi: --.

SPONDEU (<fr. spondée < lat. spondeus < gr. spondeios) Unitate metrică alcătuită din două silabe lungi (...). În metrica antică, spondeul era folosit în hexametru, înlocuind dactilul. Cînd al cincilea picior al hexametrului era spondeu, hexametrul se numea hexametru spondaic. Opus spondeului este piciorul alcătuit din două silabe scurte (...).

Intrare: spondeu
spondeu1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spondeu
  • spondeul
  • spondeu‑
plural
  • spondei
  • spondeii
genitiv-dativ singular
  • spondeu
  • spondeului
plural
  • spondei
  • spondeilor
vocativ singular
plural
spondeu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spondeu
  • spondeul
  • spondeu‑
plural
  • spondee
  • spondeele
genitiv-dativ singular
  • spondeu
  • spondeului
plural
  • spondee
  • spondeelor
vocativ singular
plural
spondiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spondeu, spondeisubstantiv masculin
spondeu, spondeesubstantiv neutru

  • 1. (În versificația greco-latină) Picior de vers compus din două silabe lungi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Vas pentru libații. DN
  • 3. Arie muzicală lentă la flaut, care însoțea libațiile. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.