SPORI, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor². 3. Intranz. (Înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din spor². Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, sb. sporiti „a discuta”.

spori¹ [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208^v/9 / Pzi: ~resc / Cj și: 2 (înv) să spori / E: bg споря] 1-2 vir (Îvp) A progresa în lucru. 3 vi (Înv) A prospera. 4 vi (Îrg) A se grăbi (la drum, la mers). 5 vt (Înv) A împinge. 6 vt (Înv) A îmboldi. 7-8 vti, (rar) vr (Cu sens cantitativ) A (se) face mai mare Si: a crește (22). 9-10 vti, (rar) vr (Spc) A crește ca număr Si: a se înmulți, (înv) a (se) prostichi², (reg) a scări Vz majora, multiplica, ridica, rotunji, suplimenta. 11-12 vti, (rar) vr (Cu sens dimensional; adesea cumulează și ideea de cantitate) A (se) face mai mare¹ Si: a crește (16), a (se) extinde (1-2), a (se) lărgi, a (se) mări¹. 13 vr (Îvr; d. ființe) A crește (2). 14-15 vti, (rar) vr (Cu sens intensiv) A face să devină sau a deveni mai puternic Si: a se accentua (3), a (se) adânci (3), a (se) amplifica (1), a crește (20), a (se) întări, a (se) intensifica, a (se) înteți, a (se) mări¹. 16 vi (Înv) A ajuta (1). 17 vi (Înv) A prii¹. 18 vt A învinge.

spori² [At: PANN, P. V. I, 18/15 / Pzi: ~resc / E: spor²] 1-2 vti (Îvp) A pălăvrăgi. 3-4 vti (Îvp) A răspunde obraznic.

SPORI, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor². 3. Intranz. (Înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din spor². Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, scr. sporiti „a discuta”.

SPORI, sporesc, vb. IV. 1. Tranz. A face să crească (în volum, în cantitate); a mări, a înmulți. Îngrășămintele azotoase sporesc producerea de clorofilă. SĂVULESCU, M. U. I 173. O fîntînă strîmbă pe lumina zării Pare că sporește liniștea-nserării. TOPÎRCEANU, B. 13. Manea... da din umeri, zîmbea din cînd în cînd, dar nu sporea vorbele. SLAVICI, N. I 133. 2. Intranz. și (rar) refl. A deveni mai mare (în volum, în cantitate); a crește, a se mări, a se înmulți. Să sporească producția, să fim frunte-n întrecere, Să răpunem cărbunii ca secara sub secere! DEȘLIU, G. 47. O coloană de fum se înalță din horn către ceruri, Stăruie – o clipă sporind, se risipește apoi. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 41. An cu an împărăția tot mai largă se sporește. EMINESCU, O. I 144. 3. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor. Totdeauna găsea el de lucru: la toți muncea și la toți sporea lucrul lui. ISPIRESCU, L. 206. Unde-s doi, puterea crește, Și dușmanul nu sporește! ALECSANDRI, O. 142. Acel ce tuturor se laudă și spune, În trebi puțin sporește. DONICI, F. 35. ♦ A deveni prosper, a prospera. O ființă cît de slabă sporește cînd își răzbună. HASDEU, R. V. 60. 4. Intranz. (Învechit și arhaizant) A-și da silința, a se zori. Fugariul însă, sporind mai mult, au ajuns la un sîn de marea. DRĂGHICI, R. 167. ◊ Fig. Toată firea... lucrează zi și noapte sporind cătră înmulțire. CONACHI, P. 270. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. Dacă aș fi într-adevăr dușman măriei-tale, atunci aș fi sporit și eu cu îndemnul pe prietinii mei... ca să trimeată, cu sol, anume cărți pe care le au ei. SADOVEANU, Z. C. 103. 5. Tranz. A povesti (exagerînd), a spune (verzi și uscate); a flecări. Dragă Chiriac, să n-am parte de ochii mei... dacă știu eu ceva la sufletul meu din cîte ți le-a sporit dumnealui. CARAGIALE, O. I 65. Și sporește cît de multe Cui o vrea să te asculte. PANN, P. V. I 18. Cu urechea-mi asculta Cîte vorbise mă-sa, Cîte sporise ceata. TEODORESCU, P. P. 586.

A SPORI ~esc 1. tranz. (în număr, volum sau intensitate) A face mai mare; a mări; a majora. ~ producția. 2. intranz. 1) A deveni mai mare (în număr, volum sau intensitate); a adăuga. 2) A avea spor. /Din spor

sporì v. 1. a avea spor, a se mări sau înmulți: unde’s doi puterea crește și dușmanul nu sporește PANN; 2. a prospera, a progresa: cine vorbește, lucrul nu’i sporește PANN; 3. a flecări: sporesc din gură multe PANN.

1) sporésc v. intr. (vsl. *sporiti, a spori; bg. sporĭy, sporesc, cresc. V. spor 1). Cresc, mă măresc, înaintez: unde-s doĭ puterea crește și dușmanu nu sporește, veniturile aŭ sporit. v. tr. Măresc, augmentez: a spori armata.

2) sporésc v. intr. (sîrb. sporiți, a contesta, a combate, bg. sporĭy, rus. sporitĭ, a disputa, spóritĭ-sĕa, a se cĭorovoi. E rudă cu pîră, poară și sporovăĭesc). Munt. Fac gură, răspund obraznic: ĭa nu maĭ spori aicĭ!

spori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporesc, 3 sg. sporește, imperf. 1 spoream; conj. prez. 1 sg. să sporesc, 3 să sporească

spori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporesc, imperf. 3 sg. sporea; conj. prez. 3 să sporească

spori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporesc, imperf. 3 sg. sporea; conj. prez. 3 sg. și pl. sporească

sporesc, -ream 1 imp.

SPORI vb. v. ajuta, avansa, dezvolta, evolua, flecări, folosi, grăbi, iuți, înainta, îndruga, pălăvrăgi, prii, progresa, propăși, sporovăi, trăncăni, zori.

SPORI vb. 1. v. mări. 2. a mări, a multiplica, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 3. v. înmulți. 4. v. extinde. 5. v. crește. 6. v. îndesi. 7. v. majora. 8. a crește, a (se) mări, a (se) ridica. (A ~ nivelul de trai.) 9. v. intensifica. 10. a crește, a (se) îndârji, a (se) înteți, (fig.) a (se) ascuți. (Lupta ~ în intensitate.) 11. v. adânci.

SPORI vb. 1. a mări, a rotunji. (Și-a ~ averea.) 2. a mări, a multiplica, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 3. a crește, a se înmulți, a se mări, a se ridica, a se urca, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (A ~ numărul participanților.) 4. a crește, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) urca. (Suprafețele cultivate au ~ la...) 5. a crește, a (se) mări, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 6. a crește, a se îndesi, a se îngroșa, a se înmulți. (Rîndurile au ~.) 7. a crește, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a (se) sui, a (se) urca. (Au ~ prețul; prețurile s-au ~.) 8. a crește, a (se) mări, a (se) ridica. (A ~ nivelul de trai.) 9. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se întări, a se înteți, a se mări. (Viteza vîntului a ~.) 10. a crește, a (se) îndîrji, a (se) înteți, (fig.) a (se) ascuți. (Lupta ~ în intensitate.) 11. a (se) adînci, a (se) agrava, a (se) amplifica, a crește, a (se) intensifica, a (se) mări, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile au ~.)

spori vb. v. AJUTA. AVANSA. DEZVOLTA. EVOLUA. FLECĂRI. FOLOSI. GRĂBI. IUȚI. ÎNAINTA. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. PRII. PROGRESA. PROPĂȘI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. ZORI.

A spori ≠ a curma, a împuțina, a micșora, a reduce, a scădea, a se micșora

Maior e longinquo reverentia (lat. „Depărtarea sporește prestigiul” sau „De departe e mai mare respectul”) Tacit, Anale, (I, 47) – Istoricul latin vrea să spună prin aceste vorbe (devenite zicală), că oamenii sînt mai înclinați să-și arate admirația față de artiștii, savanții, descoperitorii, vitejii, de care îi despart veacurile, decît față de talentele timpului lor. Vorbele lui Tacit trebuie deci folosite pentru a atrage atenția asupra acestui adevăr. LIT.