4 definiții pentru statornicit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
statornicit, ~ă a [At: IORGA, S. D. XXII, 34 / V: (înv) stăt~ / Pl: ~iți, ~e / E: statornici] 1 (Înv; d. oameni sau d. populații) Stabilit2 (1). 2 Stabilit2 (2). 3 Stabilit2 (3). 4 (Înv) Trainic2. 5 (D. oameni) Care a devenit serios, care s-a cumințit.
stătornicit, ~ă a vz statornicită
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STATORNICIT adj. 1. v. anumit. 2. v. consfințit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STATORNICIT adj. 1. anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărît, precizat, rînduit, specificat, stabilit. (La o dată ~.) 2. consacrat, consfințit, fixat, stabilit. (Un obicei ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: statornicit
statornicit adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
stătornicit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)