8 definiții pentru sticlețel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STICLEȚEL, sticleței, s. m. Diminutiv al lui sticlete. [Var.: (pop.) stiglețel s. m.] – Sticlete + suf. -el.
STICLEȚEL, sticleței, s. m. Diminutiv al lui sticlete. [Var.: (pop.) stiglețel s. m.] – Sticlete + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
sticlețel sm [At: DONICI, F. 14 / V: ~igl~ / Pl: ~ei / E: sticlete + -el] 1-4 (Șhp) Sticlete (1, 5) mic. 5 (Mun) Sticlete (1) (Carduelis carduelis).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STICLEȚEL, sticleței, s. m. Diminutiv al lui sticlete. (Atestat în forma stiglețel) Dar învîrtindu-se pe lîngă stiglețel, S-a prins în laț și el. DONICI, F. 34. – Variantă: stiglețel s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIGLEȚEL s. m. v. sticlețel.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STIGLEȚEL s. m. v. sticlețel.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
STIGLEȚEL s. m. v. sticlețel.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stiglețel sm vz sticlețel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sticlețel (desp. sti-cle-) s. m., pl. sticleței, art. sticlețeii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sticlețel (sti-cle-) s. m., pl. sticleței, art. sticlețeii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sticlețel s. m. (sil. -cle-), pl. sticleței, art. sticlețeii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: sti-cle-țel
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sticlețel, sticlețeisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui sticlete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dar învîrtindu-se pe lîngă stiglețel, S-a prins în laț și el. DONICI, F. 34. DLRLC
-
etimologie:
- Sticlete + -el. DEX '98 DEX '09