stilograf sn [At: ARGHEZI, S. XI, 30 / Pl: ~e / E: fr stylographe] 1 Instrument cu care se efectuează punctele care redau alfabetul orbilor. 2 (Rar) Stilou.

STILOGRAF s.n. Unealtă ascuțită cu care se înțeapă hîrtia pentru a face punctele care redau alfabetul orbilor. [< fr. stylographe].

STILOGRAF s. n. instrument cu care se înțeapă hârtia pentru a face punctele ce redau alfabetul nevăzătorilor. (< fr. stylographe)

STILOGRAF ~e n. Instrument cu ajutorul căruia sunt făcute, prin înțeparea hârtiei, punctele care redau alfabetul orbilor. /<fr. stylographe

stilograf s. n., pl. stilografe

STILOGRAF s. v. stilou, toc rezervor.

stilograf s. v. STILOU. TOC REZERVOR.

STILO- „coloană, vîrf ascuțit, stil botanic”. ◊ gr. stylos „stîlp, coloană” > fr. stylo-, germ. id., engl. id., it. stilo- > rom. stilo-. □ ~bat (v. -bat₂), s. m., piedestal care susține un șir de coloane; ~dozimetru (v. dozi-, v. -metru₁), s. n., dozimetru de radiație portativ, de forma unui stilou; ~for (v. -for), adj., (despre plante) înzestrat cu stil; ~graf (v. -graf), s. n., unealtă ascuțită cu care se înțeapă hîrtia pentru a face punctele care redau alfabetul orbilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu tehnic de obținere cu ajutorul electrolizei a unor imitații de desene în peniță, de gravuri etc.; ~hioid (v. hio-, v. -id), s. n., piesă principală a arcului de susținere hioidian; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., În formă de stil vegetal sau de pumnal. 2. s. n., Parte ascuțită, în formă de pumnal, a unui os sau a unei apofize; ~lit (v. -lit₁), s. n., aspect al suprafeței de separație dintre două strate sau din interiorul unei roci sedimentare omogene; ~podiu (v. -podiu), s. n., expansiune vegetală în formă de disc la baza stilului; ~spor (v. -spor), s. m., spor alungit format la vîrful filamentului micelian sau în picnidiile lichenilor sau fungilor; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., scufie a stilului aparținînd plantelor asclepiadacee.