11 definiții pentru stins (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STINS2, -Ă, stinși, -se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) Lipsit de strălucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) Lipsit de sonoritate, de intensitate; slab. 4. (Despre culori) Palid, șters. 5. Dispărut, mort. 6. (Jur.; despre obligații, acțiuni penale, privilegii etc.) Care a încetat, care nu mai are curs, care și-a pierdut puterea juridică. 7. (Despre reflexe condiționate) Care a dispărut treptat în urma faptului că excitantul condițional n-a mai fost însoțit de excitantul necondițional corespunzător. 8. (În sintagma) Var stins = pastă vâscoasă, albă, obținută prin reacția dintre piatra-de-var arsă și apă (cu numeroase utilizări în construcții). – V. stinge.

stins2, ~ă a [At: N. COSTIN, ap. GCR II, 13/36 / Pl: ~nși, ~e / E: stinge] 1 (D. foc considerat ca agent al arderii sau d. obiecte care ard) Care nu mai arde Si: înăbușit. 2 (Fig; d. oameni) Care și-a pierdut vitalitatea. 3 (Fig; d. fețele oamenilor) Care exprimă o stare de lipsă de vitalitate. 4 (D. surse de lumină) Care a fost întrerupt. 5 (D. cuptoare) Care a fost oprit din funcțiune. 6 (D. vulcani) Care nu mai erupe. 7 (Îvr; d. oameni) Mort. 8 (D familii, națiuni, specii etc.) Care a dispărut fără a avea urmași. 9 (Înv; d. oameni) Distrus (5). 10 (Înv; pex; d. oameni) Sărăcit (1). 11 (Fig) Care a încetat să se (mai) manifeste, să se (mai) producă Si: dispărut (2). 12 (Fig) Care a luat sfârșit Si: dispărut (5). 13 (D. zgomote, sunete, glas etc.) Care este abia perceptibil, cu intensitate, sonoritate, tonalitate sau claritate redusă sau lipsit de intensitate, sonoritate, tonalitate ori claritate Si: coborât2 (3), domol (22), înăbușit, încet, înfundat, lin, mic, molcom, potolit, scăzut, scoborât2, slab (45), surd, vătuit, (rar) confuz (1), încet, slăbănog, slăbănogit. 14 (D. ochi, privire etc.) Care este lipsit de vioiciune, de agerime, de strălucire. 15 (D. culori) Care este puțin intens sau spălăcit Si: estompat (4), pal, palid, șters, (rar) pierdut. 16 (Rar; d. lumină sau d. surse de lumină, corpuri luminoase etc.) Slab. 17 (Iuz; d. litigii, obligații, datorii etc.) Care și-a pierdut puterea juridică. 18 (Fzl; d. reflexe condiționate) Care a dispărut treptat în urma faptului că excitantul condițional n-a mai fost însoțit de excitantul necondițional corespunzător. 19 (Îs) Var ~ Pastă albă, vâscoasă, obținută în urma reacției dintre piatra de var și apă și folosită în construcții, la văruirea caselor, în unele industrii etc.

STINS2, -Ă, stinși, -se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) Lipsit de strălucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) Lipsit de sonoritate, de intensitate; slab. 4. (Despre culori) Palid, șters. 5. Dispărut, mort. 6. (Jur.; despre obligații, acțiuni penale, privilegii etc.) Care a încetat, care nu mai are curs, care și-a pierdut puterea juridică. 7. (Despre reflexe condiționate) Care a dispărut treptat în urma faptului că excitantul condițional n-a mai fost însoțit de excitantul necondițional corespunzător. 8. (În sintagma) Var stins = pastă vâscoasă, albă, obținută prin reacția dintre piatra de var arsă și apă (cu numeroase folosiri în construcție). – V. stinge.

STINS2, -Ă, stinși, -se, adj. 1. Care nu mai arde. Cum dorm acum neputincioase Supt vreascurile stinse-a vetrii Poveștile-nșirate sara De-atîtea cuscre fi cumetri. GOGA, P. 20. ♦ Fig. Dispărut, mort. Tot astfel cînd al nostru dor Pieri în noapte-adîncă, Lumina stinsului amor Ne urmărește încă. EMINESCU, O. I 234. Puternica ta liră, de mîna-ți pipăită, A veacurilor stinse cenușă-ar fi mișcat. ALEXANDRESCU, M. 27. 2. (Despre ochi) Care și-au pierdut strălucirea (din cauza suferinței, a plînsului, a bătrîneții etc.). Îl întîmpină Sura cu ochii stinși și mișcările obosite. SAHIA, N. 96. La pasa vine un arab, Cu ochii stinși, cu graiul slab. COȘBUC, P. I 108. În ochii lor stinși, pe fețele lor trase, e spaimă și disperare. VLAHUȚĂ, O. A. 358. ♦ (Despre priviri) Indiferent, plictisit. Funcționarul îi aruncă o privire stinsă, plictisită. GALAN, B. I 25. ♦ Fig. Veștejit, ofilit. Bătrîni cu fețe stinse, romîni cu fețe dalbe, Romînce cu ochi negri și cu ștergare albe Pe iarba răsărită fac praznic la un loc. ALECSANDRI, P. III 40. 3. (Despre glas, voce etc.) Care abia se (mai) aude; slab. Văd copilași pe ulițele ninse Umblînd cu steaua și cu moș-ajunul, Și-aud departe-un cor de glasuri stinse. IOSIF, P. 21. Ce ți-i? o întrebă Făt-Frumos. – Nemica, nu mi-i nemica, zise ea cu glasul stins. EMINESCU, N. 25. ◊ (Adverbial) Oftă stins... retrăgîndu-se în umbră cu batista la ochi. DUMITRIU, N. 108. 4. (Despre culori) Palid, șters. Cea mai în vîrstă avea o rochie de mătase neagră... iar cea tînără era într-o rochie de un roșu-stins, cu broderii negre pe piept. DUMITRIU, B. F. 161. ◊ Fig. (Cu pronunțare regională) Rădașcă zîmbi stins o clipă. SADOVEANU, P. M. 190. 5. (Jur.; despre obligațiuni, acțiuni penale, împrumuturi, privilegii etc.) Care a fost lichidat, închis, casat, care nu mai are curs, care și-a pierdut puterea juridică. Cauză penală stinsă. 6. (Fiziol.; despre reflexe condiționate) Care a dispărut treptat în urma faptului că excitantul condițional n-a mai fost însoțit de excitantul necondițional corespunzător. 7. (În expr.) Var stins = pastă vîscoasă (obținută prin reacția dintre piatra de var arsă și apă) întrebuințată la tencuieli, la văruirea caselor, în unele industrii etc.

STINS ~să (~și, ~se) 1) v. A STINGE și A SE STINGE. 2) fig. (despre ochi, privire etc.) Care este lipsit de strălucire, de vioiciune. /v. a (se) stinge

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sting, stinsei 1 aor., stins prt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STINS adj. 1. înăbușit. (Un incendiu ~.) 2. v. estompat. 3. v. difuz. 4. v. slab. 5. v. înăbușit. 6. v. încet. 7. v. prescris.

STINS adj. v. ruinat, sărăcit, scăpătat.

STINS adj. 1. înăbușit. (Un incendiu ~.) 2. estompat, pal, palid, pierdut, șters, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 3. difuz, palid, potolit, slab. (O lumină ~.) 4. pal, palid, slab, spălăcit, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 5. înăbușit, înfundat, slab, surd, (fig.) vătuit. (Zgomote, sunete ~.) 6. coborît, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborît, slab, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul ~.) 7. (JUR.) prescris. (Un delict ~.)

stins adj. v. RUINAT. SĂRĂCIT. SCĂPĂTAT.

Stins ≠ aprins

Intrare: stins (adj.)
stins1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stins
  • stinsul
  • stinsu‑
  • stinsă
  • stinsa
plural
  • stinși
  • stinșii
  • stinse
  • stinsele
genitiv-dativ singular
  • stins
  • stinsului
  • stinse
  • stinsei
plural
  • stinși
  • stinșilor
  • stinse
  • stinselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stins, stinsăadjectiv

  • 1. Care nu mai arde. DEX '09 DLRLC
    antonime: aprins
    • format_quote Cum dorm acum neputincioase Supt vreascurile stinse-a vetrii Poveștile-nșirate sara De-atitea cuscre și cumetri. GOGA, P. 20. DLRLC
  • 2. (Despre ochi, privire etc.) Lipsit de strălucire, de vioiciune. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Îl întîmpină Sura cu ochii stinși și mișcările obosite. SAHIA, N. 96. DLRLC
    • format_quote La pașa vine un arab, Cu ochii stinși, cu graiul slab. COȘBUC, P. I 108. DLRLC
    • format_quote În ochii lor stinși, pe fețele lor trase, e spaimă și disperare. VLAHUȚĂ, O. A. 358. DLRLC
    • 2.1. Despre priviri: indiferent, plictisit. DLRLC
      • format_quote Funcționarul îi aruncă o privire stinsă, plictisită. GALAN, B. I 25. DLRLC
    • 2.2. figurat Ofilit, veștejit. DLRLC
      • format_quote Bătrîni cu fețe stinse, romîni cu fețe dalbe, Romînce cu ochi negri și cu ștergare albe Pe iarba răsărită fac praznic la un loc. ALECSANDRI, P. III 40. DLRLC
  • 3. (Despre sunete, glas etc.) Lipsit de sonoritate, de intensitate. DEX '09 DLRLC
    sinonime: slab
    • format_quote Văd copilași pe ulițele ninse Umblînd cu steaua și cu moș-ajunul, Și-aud departe-un cor de glasuri stinse. IOSIF, P. 21. DLRLC
    • format_quote Ce ți-i? o întrebă Făt-Frumos. – Nemica, nu mi-i nemica, zise ea cu glasul stins. EMINESCU, N. 25. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Oftă stins... retrăgîndu-se în umbră cu batista la ochi. DUMITRIU, N. 108. DLRLC
  • 4. Despre culori: palid, șters. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cea mai în vîrstă avea o rochie de mătase neagră... iar cea tînără era într-o rochie de un roșu-stins, cu broderii negre pe piept. DUMITRIU, B. F. 161. DLRLC
    • format_quote figurat (Cu pronunțare regională) Rădașcă zîmbi stins o clipă. SADOVEANU, P. M. 190. DLRLC
  • 5. Dispărut, mort. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tot astfel cînd al nostru dor Pieri în noapte-adîncă, Lumina stinsului amor Ne urmărește încă. EMINESCU, O. I 234. DLRLC
    • format_quote Puternica ta liră, de mîna-ți pipăită, A veacurilor stinse cenușă-ar fi mișcat. ALEXANDRESCU, M. 27. DLRLC
  • 6. științe juridice (Despre obligații, acțiuni penale, privilegii etc.) Care a încetat, care nu mai are curs, care și-a pierdut puterea juridică. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cauză penală stinsă. DLRLC
  • 7. (Despre reflexe condiționate) Care a dispărut treptat în urma faptului că excitantul condițional n-a mai fost însoțit de excitantul necondițional corespunzător. DEX '09 DLRLC
  • chat_bubble (în) sintagmă Var stins = pastă vâscoasă, albă, obținută prin reacția dintre piatra-de-var arsă și apă (cu numeroase utilizări în construcții). DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • vezi stinge DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.