STRĂDUI, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. [Prez. ind. și: strădui] – Din sl. stradati.

strădui [At: CORESI, TETR. 14 / V: (înv) stridii / Pzi: ~esc / E: slv страдати] 1 vi (Înv) A se chinui (8). 2 vr A face eforturi deosebite (fizice, intelectuale etc.) pentru a realiza ceva Si: a se canoni (3), a se căzni¹ (9), a se chinui (10), a se forța (2), a se frământa (19), a se munci, a se necăji, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, a-și da osteneala (Vz osteneală), a-și da silința (Vz silință), (îvp) a se osteni, (pop) a se sârgui, (îvr) a-și face silă (Vz silă), a se strădănui, (înv) a se învălui, a se năsli, a se osârdui, a se volnici, (reg) a se verpeli Vz: căuta, frământa, încerca, lupta, opinti.

STRĂDUI, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. – Din sl. stradati.

STRĂDUI, străduiesc, vb. IV. Refl. A-și da toată silința sau osteneala, a stărui cu tot zelul, a se sili. Cît a fost vorba de cumpărat cinstit, cum știa că se cuvine, s-a străduit, a alergat, s-a luptat în toate felurile. REBREANU, R. II 69. Eu încă am fost calic... dar m-am străduit și nu m-am lăsat pînă am căpătat din ce să trăiesc. RETEGANUL, P. I 79. Blestemul o să izbească pe nepoata lui Moțoc, Care din cupa măririi s-a străduit să te-mbete. HASDEU, R. V. 157. Străduiește-te, bărbate, Ș-adună multe bucate, Că și eu m-oi strădui Pînă ce le-oi risipi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454.

A SE STRĂDUI mă ~iesc intranz. A depune multă silință sau osteneală. /<sl. stradati

străduì v. a-și da silință mare, a se sârgui mult. [Slav. STRADAVATI, a suferi].

stridii² v vz strădui

străduĭésc (mă) v. refl. (vsl. stradavati, stradati, a suferi, a se chinui). Rar. Mă chinuĭesc, mă căznesc, mă sforțez: m’am străduit mult pîn’am reușit. – Și strădănuĭésc (d. strădănie). V. mocoșesc.

!strădui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă străduiesc, 3 sg. se străduiește, imperf. 1 sg. mă străduiam; conj. prez. 1 sg. să mă străduiesc, 3 să se străduiască; imper. 2 sg. afirm. străduiește-te; ger. străduindu-mă

strădui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străduiește / se străduie, imperf. 3 sg. se străduia; conj. prez. să se străduiască / să se străduie

strădui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străduiesc, imperf. 3 sg. străduia; conj. prez. 3 sg. și pl. străduiască

strădui (ind. prez. 1 sg. străduiesc, conj. străduiască)

străduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

STRĂDUI vb. v. chinui, suferi.

STRĂDUI vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforța, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~ te să fii amabil!) 4. a se forța, a încerca, a se sforța, a se sili. (Se ~ să-i câștige bunăvoința.)

STRĂDUI vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforța, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil!) 4. a încerca, a se sforța, a se sili. (Se ~ să-i cîștige bunăvoința.)

strădui vb. v. CHINUI. SUFERI.

BREVIS ESSE LABORO, OBSCURUS FIO (lat.) mă străduiesc să fiu scurt și devin obscur – Horațiu, „Ars poetica”, 25. O exprimare prea concisă devine uneori neclară.