4 definiții pentru strunit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
strunit, ~ă a [At: DSR / V: (reg) ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: struni] 1 (Rar; d. arcuri) Încordat. 2 (D. cai înșeuați sau înhămați) Care este condus sau stăpânit cu ajutorul frâului Si: înfrânat. 3 (Pex) Liniștit. 4 (Rar; d. frâu, ham etc.) Tras. 5 (Fig; d. oameni, d. caracterul lor etc.) A cărui manifestare este controlată de aproape sau cu severitate. 6 Supus unei discipline severe. 7 (Rar ; pex) Disciplinat (1). 8 (Fig; d. oameni, d. caracterul lor etc.) Ținut din scurt. 9 (Fig; d. oameni, d. caracterul lor etc.) Tratat cu asprime. 10 (Rar; d. ochi) Sașiu (3).
strunat, ~ă a vz strunit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRUNIT adj. 1. v. încordat. 2. domolit, înfrânat, liniștit, potolit. (Un animal ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRUNIT adj. 1. încordat, înstrunat, întins, strîns. (Arc ~.) 2. domolit, înfrînat, liniștit, potolit. (Un animal ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||