străveziu, ~ie a [At: POLIZU / V: (rar) ~văziu, ~rev~ / Pl: ~ii / E: străvedea + -iu] 1 (D. materiale sau medii) Care poate fi străbătut de anumite radiații Si: transparent, (înv) prevăzător, prevăziu, străvăzător (1), (îvr) străvezos (1) Vz diafan, fin¹, subțire, vaporos. 2 Care lasă să se distingă forma, culoarea sau detalii ale obiectelor Si: transparent, (îvr) prevăzător, prevăziu, străvăzător (2), (îvr) străvezos (2) Vz diafan, fin¹, subțire, vaporos. 3 (D. cer, aer etc.) Lipsit de nori Si: clar (4), limpede, luminos. 4 (D. zile, nopți, vreme, timp etc.) Cu cer senin¹. 5 (D. zile, nopți, vreme, timp etc.) Lipsit de precipitații Si: senin¹. 6 Lipsit de consistență Si: imaterial. 7 (D. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care are pielea foarte albă și foarte subțire, fină sau palidă. 8 (Pex) Foarte slab, anemic sau plăpând. 9 (D. piele) Foarte alb, fin, subțire, delicat sau palid. 10 (Fig) Care este ușor de ghicit sau de înțeles Si: clar (12), evident (1), limpede Vz transparent.

STRĂVEZIU, -IE, străvezii, adj. 1. (În opoziție cu opac) Care poate fi străbătut de razele vizuale; prin care se văd (clar) obiectele; transparent. Acest iaz... nu era un iaz ca orișicare... fața lui sta linsă, limpede, înghețată, ca un stei de sare străvezie, într-un ram de trestii și de sălcii. GALACTION, O. I 44. Și vinul gălbui așa sclipea de frumos din paharul străveziu! HOGAȘ, M. N. 38. Codrii se înfiorează de atîta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe. EMINESCU, O. I 143. ◊ (Despre ființe imaginate fără corp) Și străveziul demon prin aer cînd să treacă, Atinge-ncet arama cu zimții-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. EMINESCU, O. I 69. ♦ Clar, limpede; luminos. În dimineața străvezie, Pe cheiul umedului port, Mergeam... LESNEA, I. 110. ◊ Fig. Scriitorul rus, zice tot Gorki, a fost luptător onest... suflet străveziu ca lacrima. SADOVEANU, E. 191. 2. Care este atît de rar sau atît de subțire, încît nu acoperă bine obiectele aflate dincolo de el. Luna trece grăbită pe cer, Ascunzîndu-și fața după norii străvezii. BENIUC, V. 30. O femeie... îmbrăcată în zăbranic ușor și străveziu. DELAVRANCEA, la TDRG. Iar de sus pînă-n podele, un painjăn prins de vrajă A țesut subțire pînză străvezie ca o mreajă. EMINESCU, O. I 76. În umbră, cîmpul zace Prin ceața străvezie. BELDICEANU, P. 77. ♦ Cu pielea (obrajilor) fină, subțire, delicată, palidă. Copilul era străveziu la față, cu pielea albă și fragedă a oamenilor din părțile acelea înecate în ploaie și ceață. DUMITRIU, V. L. 7. O fată sta la masă și citea în lumina lămpii. Genele lungi, plecate, puneau o umbră ușoară pe obrajii străvezii. SADOVEANU, O. III 147. Iar umbra feței străvezii E albă ca de ceară – Un mort frumos cu ochii vii Ce scînteie-n afară. EMINESCU, O. I 170. 3. Fig. Al cărui sens ascuns poate fi pătruns cu ușurință. Își aranjase în creieri cele ce voia să spuie... Toate erau limpezi, străvezii și convingătoare. REBREANU, R. I 297. ◊ (Adverbial) Mi se părea că privirea ochilor ei negri și toată purtarea ei față cu mine ascundeau, destul de străveziu, răspunsul mult dorit. GALACTION, O. I 106.

STRĂVEZIU ~e (~i) 1) Prin care trece lumina; transparent. Sticlă ~e. 2) (despre apă, lumină etc.) Care este lipsit de orice impurități; limpede; curat. 3) fig. (despre oameni) Care este foarte slăbit. 4) fig. (despre sensuri, tâlcuri, aluzii) Care poate fi înțeles cu ușurință. /a străvedea + suf. ~iu

străveziu a. 1. transparent: apă străvezie; 2. diafan: văl străveziu. [V. străvedeà].

străvezíŭ, -íe adj. (stră- și văd, vezi). Transparent orĭ translucid (ca sticla saŭ ca porțelanu).

străvăziu, ~ie a vz străveziu

streveziu, ~ie a vz străveziu

străveziu adj. m., f. străvezie; pl. m. și f. străvezii

străveziu adj. m., f. străvezie; pl. m. și f. străvezii

străveziu adj. m., f. străvezie; pl. m. și f. străvezii

străveziu

STRĂVEZIU adj. 1. v. vaporos. 2. v. senin.

STRĂVEZIU adj. 1. diafan, fin, subțire, transparent, vaporos, (înv.) prevăzător, prevăziu, străvăzător, (fig.) aerian, eterat, eteric, spumos. (Un material ~.) 2. albastru, clar, curat, limpede, pur, senin, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaș, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Cer ~.)

Străveziu ≠ mat