stupărie¹ sf [At: BARCIANU / Pl: ~ii / E: stup¹ + -ărie] 1 Loc unde sunt așezați stupii¹ cu albine (și cu toate instalațiile anexe). 2 Totalitatea stupilor¹ așezați pe acest loc. 3 Totalitatea albinelor din acești stupi¹. 4 Stupii împreună cu albinele care se află în acest loc Si: stupină (4), prisacă, (rar) albinărie² (1), prisăcărie, (reg) pivniță, polată, stupar (2), stuparniță, stupinea (1). 5 Mulțime de stupi¹.

stupărie² sfs [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / E: stupar + -ie] 1-2 (Îvp) Apicultură (1-2).

STUPĂRIE, stupării, s. f. Prisacă. Pe atunci era crîng cu stupării pe valea Urluiului. STANCU, D. 218. Avusese o stupărie vestită în tot județul. REBREANU, I. 82.

STUPĂRIE ~i f. 1) Meseria de stupar. 2) Loc unde se țin stupii; prisacă; albinărie. [G.-D. stupăriei] /stup + suf. ~ărie

stupărie f. l. mulțime de stupi; 2. stupină.

stupăríe f. (d. stup). Mulțime de stupĭ. Locu unde se țin stupiĭ vara (stupină, prisacă).

stupărie s. f., art. stupăria, g.-d. art. stupăriei; pl. stupării, art. stupăriile (desp. -ri-i-)

stupărie s. f., art. stupăria, g.-d. art. stupăriei; pl. stupării, art. stupăriile

stupărie s. f., art. stupăria, g.-d. art. stupăriei; pl. stupării, art. stupăriile

STUPĂRIE s. 1. v. prisacă. 2. v. apicultură.

STUPĂRIE s. 1. albinărie, prisacă, stupină, (rar) prisăcărie. (S-a dus la ~ să colecteze mierea.) 2. albinărie, albinărit, apicultură, prisăcărie, prisăcărit, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)